ALEG SA DESENEZ

Contrastul complementarelor si construirea unui centru de interes (3)

Salut! 🙂

Azi ma intorc la culori, la cel de-al treilea contrast, al complementarelor si odata cu el am decis sa  profit de oportunitate si sa fac si un mic exercitiu. Modelele vor fi niste ghemotoace de pene colorate.

Articolul o sa fie destul de lung dar ai putina rabdare cu mine. El vine in continuarea primelor doua articole despre culoare:

Introducere in partea colorata a artei

Contrastul clarobscur si iluzia volumului in pictura

Daca nu le-ai citit inca ai link-urile mai sus.

Sunt trei perechi de complementare si se formeaza intre o culoare primara si culoarea secundara opusa pe cercul cromatic:

rosu – verde

albastru – oranj

galben – violet

Este nu numai fundamental dar si omniprezent datorita constructiei ochiului uman care are tendinta de a-si construi singur complementara culorii pe care o vede pentru a aduce un echilibru.

Poti verifica asta simplu; privind un disc rosu pe fundal alb da senzatia unei aureole verzui. Privind acelasi disc pentru 1-2 minute si apoi mutandu-ti privirea pe un ecran alb, vei vedea pentru cateva secunde un disc verzui.

Asta se intampla cu toate celelalte complementare.

Prin alaturare se sustin reciproc, se evidentiaza creand un contrast foarte puternic.

Prin amestecare in cantitati egale se anuleaza, rezultatul fiind niste nuante de griuri colorate, murdare, imbacsite.

Cu toate ca teoretic exista un echilibru intre cele doua culori dintr-un grup de complementare asta nu inseamna ca folosirea lor in stare pura o sa creeze armonie.

Ca si in cazul contrastului culorilor in sine, este recomandat folosirea culorilor complementare alaturi de alb, negru si griuri spre exemplu care sa aduca “pauze” in desen si sa puna in evidenta acest contrast devenind “fundalul”.

Asa cum probabil o sa-ti dai seama la final, contrastele au roluri diferite. O parte dintre ele sunt foarte puternice si au rolul de sare si piper in desen. Le poti folosi pentru a scoate in evidenta partile din desen care sunt centrul de interes. Astfel de contraste sunt cel al culorii in sine si contrastul complementarelor.

O alta parte din ele fac parte din acele asa zise “pauze”, fundalul care pune in evidenta ceea ce e in prim plan, tocmai pentru ca el este intr-o atat de mare armonie si muzicalitate plastica incat nu creeaza un impact puternic, ci au un efect de calmare.

O alta parte vorbeste despre echilibrul dintre primele doua categorii.

La finalul acestor articole sper sa ajungem impreuna la o intelegere mai buna a culorilor, fiindca fiecare combinatie dintre aceste contraste transmite emotii diferite.

Un alt mod de a folosi contrastul complementarelor este prin a folosi cantitati diferite de culoare.

Ca exemplu; daca ai un desen in care ai folosit preponderent nuante de albastru, in tonuri si nuante nu foarte intense, si adaugi cateva picaturi de oranj, care e complementara, ai reusit sa atragi instantaneu atentia catre acele cateva puncte de oranj care devin centrul de interes al lucrarii tale.

Sau invers, bineinteles; o lucrare in nuante calde, de oranj, amestecat poate si cu putin alb si/sau negru pentru o varietate mai mare a culorilor si crearea acelor pauze de care vorbeam, va sustine foarte bine o pata de albastru intens bine pusa pe ceea ce tu vrei sa fie centrul de interes.

Joaca-te asa si cu celelalte doua perechi de complementare si vei avea ce explora pentru o buna bucata de timp. 🙂

O sa trec acum la exercitiul despre care iti vorbeam.

Am gasit pe internet o fotografie cu un grup de ghemotoace de pene colorate in complementarele mele preferate: oranj si albastru. Mi-a atras atentia instantaneu, nu trebuie sa-ti spun, si am salvat-o in calculator pentru un posibil desen viitor.

Apoi mi-a venit ideea de a o folosi in acest articol asa ca hai sa ne murdarim putin manutele cu culori.

156580_524458510938751_1367270059_n

1. Avem una bucata crenguta abia schitata.

pasari 12. Si noua bucati ghemotoace abia schitate cu un creion B1.

pasari 2

3. Adaugam codite la fiecare in parte. Nu e nevoie sa fie perfecte. Oricum la un moment dat o sa stergem creionul. Ne foloseste doar ca linii ajutatoare, pentru inceput.

pasari 34. Adaugam culoare si asteptam sa se usuce.

pasari 45. Apoi trecem la urmatoarea pasare. Adaugam culoare si asteptam sa se usuce… pasari 5

6. A treia, apoi a patra pasare…

pasari 67. Asta pana terminam toate cele noua pasari.

pasari 78. Cateva pete de oranj care sa dea viata desenului.

pasari 8

9. … si caciulite cu rosu si albastru. In punctul acesta chiar aratau ciudat. 😀

Exista intotdeauna un punct in care lucrurile nu ies cum le am in minte.

Ca sa fiu sincera, nici unul din desenele mele nu iese vreodata exact cum mi-am imaginat si abia acum incep sa ma obisnuiesc cu ideea asta.

Chiar daca am o idee de la care plec sau pur si simplu incep cu gandul de a vedea pe parcurs unde o sa ajung, intotdeauna exista acest punct, cand am impresia ca totul arata exact asa cum nu ar trebui, fara forma, fara o directie spre care sa ma indrept.

De aici lucrurile merg mai incet fiindca nu stiu exact ce sa fac.

Din experienta insa, daca decid sa merg inainte, mai mult dupa instinct decat bine gandit, de obicei se formeaza o idee destul de repede, apare un CLIC si dintr-o data detaliile ce trebuie adaugate se cer singure, asa cum o culoare pusa pe alb formeaza automat in ochii nostri complementara ei.

Lucrurile sunt, poate mai previzibile cand vine vorba de creion. Culoarea insa are modul ei de a ma surprinde.

pasari 910. Am ales sa folosesc penita si tusul pentru  precizie mai mare in privinta ciocurilor. Daca nu te descurci bine cu tusurile din calimara si penita, poti folosi un pix cu tus.

pasari 1011. De aici am trecut la detalii. Am desenat coditele cu  un gri deschis. Apoi cateva liniute care sa redea putin textura fulgilor.

pasari 1112. Alte detalii; am colorat crenguta cu acuarele si m-am intors la tus pentru accentele de pe coada. Am adaugat si gherutele iar in final m-am jucat putin cu verdele din fundal.

Ah! Da. Am mai avut la indemana un pix cu gel alb cu care am facut pufuletul de deasupra ciocurilor.

grup de pasariNu pretind ca a iesit exact ca in fotografie dar imi place desenul final. Mi s-a parut amuzant si dragut de facut.

Astept acum sa-mi spui ce parere ai tu despre acest exercitiu de culoare daca decizi sa-l incerci.

Daca vrei sa incerci acest contrast pe un alt exercitiu, o poti face in acest articol, alaturi de primele doua contraste:

Exercitiu de culoare si contrast

Ar fi interesant sa incerci toate cele trei perechi de complementare in trei desene diferite. Vezi care dintre ele iti vine mai natural sa-l folosesti si in ce cantitati.

Poate sunt doar eu sau nu, dar am observat ca folosesc foarte mult contrastul albastru – oranj; albastru fiind culoarea de baza iar oranjul in mare parte ca accent.

Asta imi vine mie natural. Reusesc sa le echilibrez mai bine, mai usor dar mi-am propus sa explorez si celelalte doua contraste.

Ce culori obisnuiesti sa folosesti tu? Care culoare se termina mai repede? Ai incercat sa creezi ceva din culorile pe care nu le-ai folosit pana acum?

Pentru mine galbenul e cel mai putin folosit in cutiuta mea cu culori. Care e culoarea ta de care te atingi rar si ai primi o provocare de a o folosi intr-un desen pe suprafete mari? asta doar pentru a explora la maxim culorile pe care le ai la dispozitie.

Eu o sa-mi pun aceasta provocare, de a folosi galbenul in urmatorul desen pe care o sa-l fac in acuarele. O sa fie cel putin interesant.

Pana data viitoare iti urez spor la desenat si multa inspiratie.

Alina Militaru

PS: Daca iti place ceea ce scriu poti sa te inscri cu numele si adresa de mail in formularul din dreapta. E GRATIS. Vei primi la inscriere un mic ghid despre cum sa desenezi un portret, iar apoi vei fi anuntat prin mail de cate ori va aparea un articol nou pe site.

 

13 thoughts on “Contrastul complementarelor si construirea unui centru de interes (3)

  1. ALex

    Bravo,foarte interesant as vrea sa pot desena ca tine intr-o buna zi…
    P.S. : de curiozitate cati ani ai si de la ce varsta ai inceput sa desenezi mai serios…

    1. Alina Militaru Post author

      Salut, Alex! Mersi pentru comentariu. Ma bucur ca iti place.
      O sa-ti raspund la curiozitate cu singura conditie de a nu face o comparatie intre experienta mea si a ta sau a oricui altcineva.

      Am 25 de ani si desenez “serios” de la 14 ani cand am intrat la un liceu de profil.
      Desenul a fost mereu o activitate pe care o fac cu placere desi am avut si pauze mari in care l-am lasat deoparte.
      Iti spun sa nu faci o comparatie fiindca tu privesti acum la ce fac eu dupa 11 ani de “studiu intens”. Poate ma insel, bineinteles, dar privesti la finalitate in loc sa vezi calatoria de care am avut parte in acesti ani si care a meritat pe deplin fiecare moment.

      Inca am o multime de lucruri pe care nu le stiu si vreau sa le invat in legatura cu desenul. Incerc sa stau departe de comparatiile pe care le fac uneori intre mine si ceilalti artisti fiindca tocmai aceste comparatii au fost cauza acelor pauze de care iti spuneam.

      Daca vrei sa desenezi putem sa invatam impreuna, putem sa ne crestem curiozitatea reciproc, sa descoperim lucruri noi, interesante si amuzante.

      Desenez fiindca inca imi trezeste curiozitatea, inca nu stiu totul despre el, inca are colturi intunecare, cu lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum si imi place la nebunie sa le descopar. 😀

      In momentul in care nu o sa mai am nimic de invatat o sa ma las de desen si o sa incep altceva fiindca nu e deloc haios sa fi intr-un punct mort pentru prea mult timp.

  2. Ioana

    Foarte dragut articoul! Pasarile acelea chiar sunt haioase si interesante. Am sa folosesc si eu contrastul complementarelor, dar nu pe hartie ci pe sticla. Am cumparat un pahar pentru lumanari saptamana trecuta si urmeaza sa-l pictez, imi mai trebuie doar o idee…
    Desenul tau a creat pentru mine o mica iluzie optica. Aproape ca puteam sa jur ca data e 32.01. :))
    Sunt sigura ca daca te concentrezi putin ai sa vezi si tu un 3 acolo, in loc de 2 :))

    1. Alina Militaru Post author

      Spor la lucru! Sunt sigura ca o sa iasa interesant si personal. 😀

      E curios faptul ca te uiti la detalii de genul datei de pe desen. Da, e o mica iluzie acolo avand in vedere ca desenul e mic.

  3. andreea

    Buna Alina! spune-mi te rog ce fel de hartie ai folosit si ce fel de acuarele. vreau sa incerc sa reproduc desenul tau. momentan atat incerc pt ca nu am nici studii si nici mare talent sunt doar curioasa sa explorez latura asta :).

    1. Alina Militaru Post author

      Salut, Andreea! 🙂

      In ceea ce priveste hartia conteaza mult doar grosimea ei. Pentru desenul acesta am folosit ce am avut la indemana dar am avut ceva probleme pentru ca folosesc apa multa cu acuarele si produce niste valuri inestetice. O grosime buna cred ca este 250 – 300 grame pe metru patrat. Ar trebui sa scrie grosimea pe coperta blocului de desen.
      Ca sa ai o idee ce inseamna asta, hartia de xerox are o grosime de 90 grame pe metru patrat. Iti trebuie o foaie de trei ori mai groasa.

      Iar acuarelele le-am luat de aici: http://profiart.ro/catalog/product/set-16-acuarele-rusesti-sonnet
      Asta e recomandarea mea. E o diferenta uriasa intre acestea si ce gasesti in Kaufland spre exemplu. 😀

      In ceea ce priveste pensula eu folosesc una singura. Am si am avut o multime de pensule dar dintr-un anumit motiv folosesc una singura. Probabil e calitatea ei care imi place. Iti recomand o pensula rotunda, eu folosesc numarul 10 (grosimea ei) si e din par natural, nu sintetic.

      Acum depinde si ce vrei sa faci si cat de “serioasa” esti in ceea ce priveste desenul. Poate fi o investitie destul de mare in materiale si apoi sa te pomenesti ca nu-ti vine sa le prapadesti pur si simplu pe exercitii de inceput. Iti spun asta fiindca si eu am patit-o.

      Poti incepe cu ce ai la indemana, sa te joci putin cu niste idei, forme si culori. Nu o sa ai acelasi rezultat dar e mai ok sa incepi pur si simplu si sa vezi ce iese si daca te prinde.
      Spor la lucru, Andreea!
      Daca decizi sa experimentezi sa-mi spui si mie cum a iesit. 🙂

  4. Bianca

    Buna Alina! Si mie mi-a placut mult articolul tau, ca deasemenea si toate celelalte, dar am o mica problema cu portretele, imi ies mereu cu o figura foarte trista…chiar daca incerc sa-i pun un zambet arata fals pentru ca ochii au o privire plina de dezamagire si pesimism . Imi poti da un sfat? Sau poate ma poti ajuta sa-mi dau seama unde gresesc…

    1. Alina Militaru Post author

      Ai dreptate, un zambet adevarat se vede neaparat in ochii spre deosebire de unul fortat care e numai la nivelul gurii.
      Semne ale unui zambet autentic; ochii ingustati, ridurile acelea de la colturile exterioare ale ochilor, la nivelul gurii se vad dintii de sus dar nu si cei de jos (cu cateva exceptii), uneori gura e chiar usor deschisa intr-un zambet larg.
      Exeplu de zambet fals: http://static2.libertatea.ro/typo3temp/pics/4_cd292a_1a1dbda99b.jpg
      Buzele sunt deschise fortat iar ochii nu participa deloc
      Exemplu de zambet autentic: http://www.heckerty.com/wordpress/wp-content/uploads/2013/02/url-1.jpeg
      Se vede ca rade cu toata fata. Din pacate, in cazul unui ras autentic rareori pot sa desenz frumos ochii, cu umbre, cu luminitele acelea sclipind frumos. Sunt prea ingusti sa pot pune prea multe detalii.
      Pe de alta parte pot pune accentul pe zambet. 😀

  5. Lucia

    Vreau sa te felicit pentru ca ai un dar de a explica, simplu si eficient, in plus atat de putini sunt dispusi sa faca acest lucru! Gratis…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *