De vorba cu un artist – Andreas Tripsa (Nr. 1)

Salut! 😀

Sunt entuziasmata. Ma plimb prin camera de la un capat la altul imaginandu-mi cum o sa pun cap la cap toate ideile care imi trec prin cap in momentul acesta.

Ma apuc sa pictez aviatori. Da, trebuie notata undeva ideea asta. Am multe in ultimul timp si nu stiu cand o sa le pun pe toate in practica dar eu le notez ca altfel se pierd repede prin multimea de ganduri care-mi zboara prin cap ca un stol mare de pasari colorate. 

Sa-ti spun de unde mi-a venit ideea cu aviatorii.

Ti-am promis la un moment dat un interviu cu un artist, genul acela de interviu in care scormonim in mintea unui om cu imaginatie bogata si vedem ce stie el si nu stim noi de reuseste sa faca minuni cu un creion si o foaie de hartie. 😀 Asa am ajuns la Andreas Tripsa, unul din artistii pe care ii admir din grupul de pe facebook creat de mine acum in jur de doi ani: “Aleg sa desenez – grup”

Daca nu esti deja interesat treci mai departe fiindca e lung articolul de azi si s-ar putea sa te ia somnul acolo unde esti in momentul acesta.

Daca esti ca mine insa citeste in continuare. Stiam ca daca intru in discutii despre arta cu un om ce stie ce sa faca cu un creion si pe deasupra stie si sa discute despre ce face, o sa dureze ore toata treaba asta cu interviul asa ca l-am programat intr-o seara, sa nu ne deranjeze nimeni si sa nu piert cumva tocmai informatiile acelea delicioase pe care le caut.

In ciuda regulilor si pasilor invatati in scoala fiecare artist are ritualul lui in care creaza, propii lui pasi si propiile “trucuri” sau reguli invatate in timp, facand greseli dupa greseli si descoperind pe parcurs noi si noi moduri de a face lucruri. Tocmai acest proces poate fi de-a dreptul inspirational de auzit chiar daca se prea poate ca cel cu care vorbim sa faca multe lucruri in mod inconstient. 

Nu e nevoie sa-ti mai spun ca nu am dormit in noaptea aceea: mai intai fiindca am discutat cu orele. Apoi pentru ca nu-mi puteam da shut down la imaginatie. MA APUC SA PICTEZ AVIATORI. 😀 Stai sa vezi atunci.

Deci…

… sa ne apucam de interviu:

 EU: 1. Spune-mi cateva lucruri despre tine ca artist.

Adreas Tripsa: Niciodata nu m-am considerat artist si foarte probabil nu o voi face nici pe viitor. Sunt atras de portret. As face si altceva dar de fiecare data apare o provocare noua, un portret nou si nu pot sa-l refuz! 😀
Imi place sa experimentez…

Pe cand aveam 7,8 ani am inceput sa desenez.Am inceput cu cartile colorate,ca toti copiii de altfel.Am inteles ca sunt un “fenomen” deoarece nu depaseam niciodata liniile de contur. Copiii obisnuiau sa deseneze case dar eu am trecut la next level, desenam maini deja. Mainile m-au si obsedat o buna bucata de vreme.

Anii au trecut si intentionam sa dau la arte. Nu am mai dat pt.ca cineva mi-a bagat spaima in oase zicandu-mi ca nu am cum sa intru acolo pt.ca e f.greu. L-am crezut si asa am renuntat la desen.

M-am reapucat in 2013. Acum cu siguranta nu o sa ma mai opreasca nimeni!

Ah,tot in 2013 am facut un curs. Aveam nevoie sa inteleg anumite lucruri pt.ca,asa cum am mai zis,nu am studii in arta! 🙂

Am desenat pe hartie normala o vreme dar parca lipsea ceva si am trecut la cea neagra.

Dupa cea neagra am trecut la cea gri pe care ma “exprim” cel mai bine. :)) Sunt obsedat de lumina in portret si e mai usor s-o redau pe hartie gri. O redau eu,nu mi-o da foaia.

EU: 2. Care e mesajul pe care il transmiti prin lucrarile tale? Plimba-ma putin prin lumea ta.

A.T.: Mesajul pe care vreau sa-l transmit…hmm. Cred ca incerc sa fac portretele astea sa vorbeasca. Nu vorbesc de hiper realism aici. Imi place hiper reliasmul dar nu ma omor dupa el. Incerc sa captez sentimentele oamenilor pe care ii desenez,si tocmai de-aia de foarte multe ori desenez batrani sau copii.

Nu cred ca o sa desenez niciodata super modele.

EU: Nu stiu daca neaparat super modelele sunt de vina sau cantitatea de photoshop folosita pentru a le lua orice urma de emotie de pe chip. Iti inteleg decizia.

A.T.: In opinia mea un portret bine facut e unul care are suflet! Trebuie sa-l privesc si sa-mi dea impresia asta. Nu reusesc tot timpul dar incerc. 🙂 Unele portrete, inainte de a le face, le studiez cateva zile. Poate o sa ti se para ciudat dar parca se stabileste o conexiune. Si atunci reusesti sa desenezi mai bine.

EU: O sa sar putin peste o intrebare dar discutia asta merge spre o directie care ma intereseaza asa ca trec la numarul 4
4. Cum iti gasesti ideile si inspiratia si cum ajungi de la idee la lucrarea finala?

A.T.: Ohhh..asta-i buna:))

EU: Cum spuneam, sunt fascinata de procesul de creatie. E ceva personal fiecarui om care pune mana pe creion
sau alt material (folosesc termenul de “creion” pentru a generaliza).

A.T.: Fiind “portretist” eu vad o potentiala “victima” in fiecare om! 😀 Ideile si inspiratia pot fi dupa colt tot timpul! Ii prefer pe cei expresivi.
Cred ca ajunge pt.intrebarea asta. Am lovit direct la tinta. :))

EU: Serios?! Devenea interesant inainte sa pun intrebarea…. M-am grabit.
Spuneai : „Unele portrete,inainte de a le face,le studiez cateva zile poate o sa ti se para ciudat,dar parca se stabileste o conexiune.”

A.T.: DA,asa e. Cand vreau sa fac ceva cu adevarat bun(cel putin asa cred eu)le privesc cateva zile. Le analizez fiecare detaliu si imi imaginez cum o sa fac. De multe ori imi zic: acolo merge un b8,acolo bag carbune..si ..etc :))

Parca iasa mult mai bine cand imi fac un plan.

EU: Unii merg intuitiv. Tu preferi sa planuiesti totul. Interesant.

A.T.: Daca sunt nevoit fac si asa dar daca e sa lucrez dupa preferinte imi planific tot dinainte. 😀

EU: E foarte bine si asa. Eu, personal sunt intre si intre. Am un plan de baza dar prefer sa ma adaptez pe parcurs, mai ales cand lucrez cu acuarele.
Banuiesc ca fiecare are modul lui de lucru.

A.T.: Foarte bine spus, treaba cu planul de baza.

EU: Am observat ca intuitia merge la unii foarte bine. Am fost atenta in special cand vine vorba de alegerea culorilor avand in vedere ca nu ma simt foarte talentata in mod natural la partea asta.
Eu daca as merge pur pe intuitie, fara un plan prealabil am sanse 50% sa-mi iasa, 50 sa fie un dezastru.
Trecand mai departe, cum ai atata rabdare?

A.T.: Imi place si stilul artistic sa-i zic asa, dar si hiper reliasmul si cred ca asta pun si pe foaie, un realism asa, mai artistic.

EU: Dap, corect. Arta plastica are avantajul spre deosebire de fotografie ca poate cuprinde si lucruri care nu exista in realitate, mici bucatele din lumea interioara a artistului. De asta simt ca e pacat cand omul se limiteaza sa redea doar realitatea.
Mai ales cand evident are posibilitatea sa se exprime,sa imbogateasca lumea.

A.T.: Desenand dupa poze trebuie sa respecti ceea ce vezi acolo dar mi se pare aiurea sa nu bag ceva si de la mine. :)) De cele mai multe ori las poza de referinta si improvizez.

EU: 3. Care sunt provocarile prin care treci lucrand cu materialele pe care le foloseti? Care sunt partile bune si care sunt partile proaste ale acestui mediu?
Ai spus deja ceva despre hartia gri, despre motivul pentru care o folosesti.

A.T.: Exact cu hartia gri o sa incep.
Desenand in mare parte pe hartie gri am posibilitatea de a folosi si creta(alba) si pix cu gel alb.
Pe langa ele mai folosesc si creioanele grafit(de la hb pana la b9. H-urile nu le folosesc deloc pt ca-s aproape invizibile pe hartie gri)
Imi place sa ma joc f.mult cu materialele. Nimic nu e ceea ce pare. :))

De foarte mute ori aplic un strat de creion dupa care trec cu creta peste sau invers, in functie de ce trebuie sa fac. Nu am lucrat niciodata cu acuarele dar cred ca se pot obtine o infinitate de nuante cu ele. Eh, si in cazul combinatiei dintre creta,carbune si grafit se pot obtine o infinitate de nuante de gri. 😀

EU: Cum reusesti sa obtii texturile acelea superbe?
De la fire de par la piele si nici nu mai stiu ce am vazut la tine…

A.T.: Nu stiu cum sa ma exprim corect dar o sa incerc. Firele de par nu sunt greu de facut, mai ales la persoanele carunte pt.ca se foloseste pixul cu gel.

EU: Deci pix cu gel e acolo?

A.T.: Eu mi-am dezvoltat propriile tehnici. Nu stiu cum fac altii pt.ca nu am urmarit tutoriale dar am anumite reguli. 🙂

EU: De asta e fascinant procesul fiecaruia.

A.T.: Pt.ten folosesc un strat de hb dupa care aplic creta.
Pt.haine folosesc intotdeauna alt creion, niciodata acelasi folosit pt piele. Sunt 2 texturi diferite!

EU: Si textura hainelor din piele?

A.T.: Ah! Contrastul face tot; pix cu gel&carbune.

EU: Ai la profil un exemplu frumos (acesta fiind al treilea aviator 😀 )

A.T.: Partea de prim plan al castii e facuta asa cum am zis. In ultima vreme am observat ca-mi place f.mult sa desenez hainele. Textura lor e o mare provocare. La inceput faceam acolo o mecla..si gata.

Am in plan un domn cu turban care nu e deloc usor.

EU: Ador texturile. Din pacate nu am destula rabdare fiindca in ultimul timp am prea multe idei si sar repede de la una la alta dar admir de fiecare data cand vad o lucrare concentrata pe texturi.

A.T.: Si eu! Am descoperit cam de un an ca iubesc textura dar ma bucur ca am descoperit asta!!
Portretul cu Tom Hanks m-a invatat multe.

EU: In ce sens?

A.T.: In ceea ce priveste textura.

EU: 5. Care au fost „aha!”-urile care ti-au schimbat calitatea lucrarilor, acele mici/mari descoperiri care te-au facut mai bun in mod vizibil in ceea ce faci?

A.T.: Iar revin la hartia gri! Cu siguranta hartia a fost unu din ele! Cred ca ma simt ca pestele in apa pe hartie gri! :))

EU: Spune-mi cum ai invat sa faci texturile si cum ti-ai format propiile reguli de care spuneai.

A.T.: Texturile. hmmm… Speram sa nu divulg secretul asta. :))

EU: Secretul tau e “in siguranta” cu mine. 😀

A.T.: Sub creta, sub stratul de creta pe care il pun de multe ori sunt sute de linii trase cu creionul. 🙂
In cazul textilelor mai ales. Cred ca se vede mai bine pe materiale.

EU: Ce fel de hasura folosesti?

A.T.: Cum se numeste aia in toate directiile? Neuniforma? 🙂

EU: Banuiesc ca da. Si totusi e odonata cumva in cazul tau sau poate adaptata in functie de portiunea hasurata.

A.T.: Ca sa fiu mai precis, in mici cerculete si trec de f.mule ori incet incet, pe straturi. La textile vezi anumite directii bine definite pt.ca trag multe linii inainte. :)) Am un mod tare ciudat.

EU: Se poate dar in final cred ca conteaza rezultatul.

A.T.: Stau destul de mult la un desen. De cele mai multe ori cred ca l-as termina in jumate din timpul alocat dar imi place sa pierd vremea cu chitzibusuri:))
Asa arata ceva facut repede, ceva facut in 30 de min, cu putine masuratori.

EU: Sa nu le spui asta celor din grup ca sar in capul tau. Cum sa faci asa ceva in 30 de minute, omule?

A.T.: Pai da..
Am facut acolo o schita in creion si am bagat putin carbune si creta peste. Am zis ca sa surprind esentialul. 🙂

EU: Banuiesc ca ajuta mult hartia gri care da baza.

A.T.: Ooooooooooo, enorm!!!! Altfel simteam nevoia sa le fac la toate fundal. Tocmai de aici s-a nascut ideea de a desena pe hartie gri.
Nu am mai atins hartie alba de 1 an jumate cred.

EU: Si aici parul e facut tot cu pix cu gel?

A.T.:Da,pix cu gel alb pe o baza de creion hb parca am pus. Am dat si cu creta, cu de toate prin parul lui. :))
EU: De care creta? Banuiesc ca nu e cea de scris pe tabla la scoala iar eu nu folosesc asa ca-s curioasa.

A.T.: Sunt niste creioane. In romania gasesti de la cretacolor. Nu sunt chiar ca cele de la faber castell sau Rembrandt(Lyra)
Am si faber si Lyrasi, carbune Conte.
Carbunele Conte e celllll mai tareeeeeeeeeee!!!

EU: Bine de stiut.

A.T.: Am si de la faber(din ala presat) si normal. Il folosesc pt. zonele super intunecate. E negru ca iadu:))
Cel de la Conte e mai light asa dar e cel mai cel!!!

EU: Inca o intrebare legata de carbune. Cum reusesti sa nu murdaresti lucrarea in tot procesul acesta?
Eu nu mai folosesc carbune de ani de zile tocmai din cauza efectului imbacsit si murdar pe care il obtin. Ce-i drept nu i-am dat nici o sansa cu adevarat dar deh.

A.T.: Am dus o adevarata lupta cu carbunele. :)))
Incep de sus ,partea stanga si cobor incet cu foaie sub mana, cam ca toata lumea doar ca stau f.atent acum.
Guma paine la indemana sau cum se numeste in ro:?

EU: Guma aceea plastica?

A.T.: Da.

EU: Se modeleaza ca plastilina.

A.T.: Exact! 😉
Ma spal pe maini la fiecare ora, la inceput de desen mai ales, adica tot timpul.

EU: Daca ai mainile putin uleioase lasa urme urate rau.

A.T.: In special unde o sa fie tenul daca ajunge o amprenta acolo e gata. Exact, de la uleiul de pe piele.

EU: La final cum fixezi totul?
De multe ori ajung la final totul bine si se intinde carbunele cand depozitez lucrarile una peste alta.

A.T.: Fixativ dar mai nou le trag in plastic pt.ca le distrugeam altfel oricat fixativ pui; carbunele e carbune si asa faceam si eu,le depozitam unele peste altele si e inevitabil.

EU: Super tare ideea cu plasticul. Cand e ceva la care ai lucrat mult ar fi chiar pacat.

A.T.: Acum arata chiar bine si sa vezi ce efect fain, parca prind viata si mai mult. Totul devine mult mai puternic, albul e mult mai alb, negrul la fel, f.tare. Se videaza oarecum si textura iasa si mai mult inevidenta.

Asta e de anul trecut,cand inca construiam pe bucati, :))

Chiar daca nu asa am invatat la cursuri eu ma incapatanam sa construiesc asa.

EU: Multi lucreaza in felul acesta din cate mi-am dat seama.

A.T.: Totusi e gresit.

EU: Eu daca nu pot avea o privire de ansamblu din cand in cand nu pot lucra. E ca marea probela a simetriei intre ochi. Se face mai intai constructia si se merge treptat cu totul odata.

A.T.: Eh,acum asa fac si eu dar pe vremuri construiam pe bucati. Pac,sapca! Pac,ochii! nasul, etc

EU: Pana nu avem o constructie corecta nu avem de ce sa trecem la hasura cu atat mai putin la detalii milimetrice.

A.T.: EXACT!
Pt ca se mai pot repara anumite chestii asa.

EU: Bun. Multumesc pentru interviu, Andreas, spor si inspiratie in ceea ce faci.

Pagina personala a lui Andreas:

https://www.facebook.com/Andreas-Tripsa-Drawings-905072852862222/timeline

Revin cu inca doi aviatori ca sa completam colectia.

Cu ocazia asta vreau sa anunt si lansarea unei reviste a grupului de facebook “Aleg sa desenez – grup” la care lucrez deja de cateva zile bune impreuna cu alti doi admini, Albert si Mihai.

Momentan e abia un experiment, o idee care imi bazaie prin cap de prea mult timp si pe care am ocazia acum s-o pun in practica datorita ajutorului dat de baieti.

E o revista virtuala care cuprinde lucrarile unora dintre cei mai buni artisti din grup alaturi de interviuri mai scurte sau mai lungi. Unul dintre interviuri va fi acesta pe care ai ocazia sa-l citesti aici. Restul le las sa le descoperi saptamana viitoare cand va fi lansata revista. Revin atunci cu alte detalii.

Eu una sunt entuziasmata. Grupul e plin de energie inca de cand l-am creat si creste pe zi ce trece. E o energie aproape palpabila care ia diferite forme in decursul zilelor; uneori creatoare, pozitive, alteori negative. Prin lansarea acestei reviste vreau sa incurajez tocmai modelarea acestei energii deja existente in forme creative prin diferite parteneriate intre membrii grupului.

Sper ca si ceilalti sa poata vedea potentialul pe care il are acest grup iar prin interviurile citite sa-si dea seama ca au in fata oameni cu interese comune, posibili prieteni, posibili parteneri de discutie si creatie.

Joaca-te, omule bun. Lumea e la picioarele tale! 😀

Daca ai intrebari legate de acest articol lasa un comentariu mai jos. O sa-l conving eu pe Andreas sa treaca pe aici in urmatoarele zile si sa raspunda la comentarii daca sunt intrebari adresate lui. 😉

Pana data viitoare spor si inspiratie.

Alina M.

PS: M-am simtit extraordinar discutand cu oamenii acestia si cred ca abia ce am inceput toata treaba asta cu interviurile. Abia astept sa vad pe cine mai urmaresc pe viitor. 🙂

• ← CONCURS – incearca “haina profesorului”
• Concurs “Haina profesorului” – Castigator →