De vorba cu un artist: Bogdan Covaciu. (Nr. 3)

Grupul de facebook “Aleg sa desenez – grup” – agonie si extaz aproape de fiecare data cand intru acolo. 😀

Am inceput aceasta serie de articole inspirata fiind de oamenii cu care am avut placerea sa interactionez in acest grup. Am intalnit oameni cu multa rabdare si dedicare chiar daca arta nu e profesia lor, oameni care sunt in stare sa dedice ore, zile si uneori saptamani, migalind la viziunea lor despre lume, punand-o pe hartie cat de bine pot.

Printre acesti oameni care m-au inspirat si mi-au trezit interesul se numara Bogdan Covaciu. M-am obisnuit o perioada sa-i caut caricaturile in grup si sa le admir cateva minute inainte sa trec mai departe.

Mi-a incoltit in minte dorinta de afla povestea din spatele acestor personaje atat de expresive asa ca am ajuns in sfarsit sa trag de maneca autorul si sa-i pun intrebarile care ma tot framantau.

Mai jos ai interviul care a iesit. Sper sa te inspire. Daca ai si tu propiile curiozitati lasa un mesaj sub articol. Nu stiu cat de des o sa intre Bogdan sa le citeasca dar eu o sa fiu prezenta sigur si o sa am grija sa raspunda oamenilor curiosi.

Pentru mai multe detalii si lucrari expresive, il gasesti pe Bogdan pe pagina personala: bogdancovaciu.ro

EU: Salut, Bogdan, si multumesc ca ai acceptat sa raspunzi la cateva intrebari pentru oamenii curiosi ca mine.

Spune-mi cateva cuvinte despre tine ca artist, o mica introducere pentru oamenii care citesc interviul.

Bogdan Covaciu: O parte dintre cei care urmaresc postarile mele din 2010 incoace, stiu ca nu am terminat liceu de arta sau universitate.

Am avut pasiune pentru desen inca de la 11 ani, doar ca nu am fost implicat, decat cu viziunea “artistica” in diferitele locuri de munca.

Dupa ce am picat la examenul de admitere la Universitatea de Arte si Design Cluj, in ’93-’95, am renuntat la desen aproape complet.

Din 2004 pana in 2010 nu am facut nici macar o schita, iar cand am reluat mai serios activitatea, a fost totul de la zero. Deloc academic modul meu de invatare, bazat mai mult pe experimentare empirica si puterea observatiei (lucrarile altor artisti), ma face sa cred ca am batut pasul pe loc mult timp.

Concursurile de caricatura au fost o motivatie buna la inceput, asa am reusit sa-i cunosc mai de aproape pe artistii pe care-i admiram si ii admir in continuare, am devenit prieteni (mai mult sau mai putin) si comentariile lor m-au ajutat sa castig mai multa incredere in ceea ce fac si sa-mi clarific anumite aspecte legate de tehnica si modul de abordare al desenului.

Nici in ziua de azi nu ma consider artist, nu duc o viata de artist per se. Mai mult de atat, in multe cercuri, caricatura si illustratia/pinup in special desenul digital nu e considerat arta si are o reputatie destul de proasta

sau ma rog, nu sunt considerate arta …

Eu: Waw! 😀 Presimt ca o sa fie chiar mai interesant decat credeam. De obicei fiecare artist isi dezvolta propiul drum, propiul mod de invatare. Tocmai asta ma intereseaza. Care e procesul prin care trece o caricatura de-a ta? Cum ajungi de la idee la varianta finala?

Bogdan Covaciu: In primul rand trebuie sa am cel putin 4-5 referinte clare cu personajul. Analizez fiecare poza si incerc sa ma transpun in atmosfera respectiva, sa stabilesc o comunicare. Caut postura care scoate cel mai bine in evidenta trasaturile. Aleg referinta de baza si construiesc.

De cele mai multe ori remixez elemente: pozitia capului, expresie, privire… Prima schita e intotdeauna un fel de preludiu, cautare. Uneori vad clar, din prima, ce anume trebuie sa fac. Alte ori e nevoie de mai multe schite.

Cand am stabilit ceva si imi place, trec la partea de refinisare a schitei, apoi culoare.

Procesul total poate sa dureze intre 2 si 12 ore. Nu tot timpul pornesc de la stilizarea formelor mari. Poate un detaliu minuscul, la prima vedere, imi creeaza un fel de parghie si ma ghideaza pentru restul compozitiei, si astfel devine focusul principal din lucrare.

Eu: Ma uitam mai devreme pe profilul tau de deviantart. Mi se pare extraordinar procesul, cum devii din ce in ce mai stapan pe caricatura, cum exagerezi din ce in ce mai mult si totusi parca personajele seamana cu originalele din ce in ce mai mult, chiar daca ultimele sunt cu mult mai “exagerate”.

Care crezi ca e secretul unei caricaturi bune? Multi se straduie si uneori nu reusesc sa prinda caracterul unui personaj nici macar intr-un studiu. In cazul acesta caricatura e doar un vis indepartat.

Bogdan Covaciu: Evolutia are loc in momentul in care stabilesti exact ce anume doresti sa faci. Cu cat mai clara “viziunea” cu atat mai bun rezultatul final.

“O caricatura fara asemanarea cu personajul isi pierde orice valoare.” Nu eu am spus asta, dar sunt de acord 100%.

Secretul unei caricaturi bune vine atat cu puterea de sintetizare a artistului cat si capacitatea acestuia de a transpune ceea ce face “universal valabila recunoasterea unui personaj”.

Prin urmare e un proces facut INFORMAT, nu visceral. De exemplu, toti recunoastem cantareti sau actori faimosi, si stim exact ce anume ii identifica pe fiecare.

Facand apel la aceste caracteristici iconice, un caricaturist bun o sa poata comunica tuturor pe cine anume a caricaturizat si majoritatea privitorilor o sa faca asocierea instant.

In cazul persoanelor necunoscute public, lucrurile nu se schimba in abordare. Informarea vizuala este la fel de importanta, cat si transmiterea ei in desen. Cei familiarizati cu persoana respectiva trebuie sa il/o recunoasca si sa faca identificarea la fel de facil.

Nu am folosit deviantart de vreo 3 ani … cred. Ultimele lucrari le am pe instagram si pe facebook …

Eu: Cred ca e de la sine inteles ca atat un portret realist cat si o caricatura isi pierde valoarea daca nu seamana cu personajul pe care il reprezinta.

Ce-ti trece prin minte cand realizezi exagerarea proportiilor la un personaj?

Ca idee, sunt anumite personaje cu anumite trasaturi specifice mai mult decat evidente (de obicei barbati) dar majoritatea actritelor hollywoodiene au proportiile fetei asemanatoare, bazate pe standardele de frumusete actuale iar caracteristicile ce le diferentiaza sunt minore si subtile.

La un moment dat priveam pe internet o lista lunga de actrite dar si actori care se aseamana atat de mult intre ele/ei incat in unele fotografii nu iti dai seama cine e cine. Cum procedezi cand ai in fata un model fara caracteristici specifice evidente?

Bogdan Covaciu: In mod special operatiile estetice fac ca o lucrare sa devina grea sau chiar imposibila, machiajul are un efect nu tot timpul pozitiv, adica nu ajuta la luarea unor decizii pentru ca ascunde ceea ce e natural.

Asemanarile intre persoane sunt minime, tot exista ceva care sa-i faca diferiti, sa-i identificam … doar daca nu vorbim de gemeni perfect identici.

Cand vine vorba de standarde de frumusete promovate, e alta poveste. De aceea folosesc referinte care sa rupa cumva canonul respectiv si accentul sa fie redirectionat. Nu am o formula sau solutie universala. Caut pana gasesc ceva care sa ma ajute. Nivelul de exagerare e tot timpul subiectiv si se bazeaza in mare pe compararea proportiilor atat la nivel macro cat si la nivel micro.

Eu: Poti sa-mi dai un exemplu o caricatura a ta recenta? Sa-mi spui cum ai gandit-o, de ce caracteristici specifice ale personajului te-ai legat cand ai inceput-o si cum ai dus-o puna la capat?

Bogdan Covaciu: Nu tin minte detalii din proces, nu la nivelul la care sa il explic in cateva cuvinte … Ar trebui sa iau notite cand fac un desen ca sa pot explica. Am o schita cu Jennifer Hudson, neterminata (nu stiu cand o sa gasesc timp sa o termin) si nepostata inca pe net. Pentru mine e doar un exercitiu sa descopar ce e evident.

Eu: Ai avut vreodata momente de “waw!”? Descoperiri care sa faca diferente vizibile in calitatea lucrarilor tale sau rezultatele sunt obtinute doar prin repetitie?

Bogdan Covaciu: Doar la lucrarile altor caricaturisti am momente de wow 🙂 Lucrarile mele nu ma impresioneaza niciodata, nici daca le vad dupa un anumit timp si nici imediat dupa ce le termin. Descoperiri care sa ma ajute in proces fac aproape zilnic, chiar si cand citesc un articol care nu are legatura cu desenul. Din pacate asta nu face ca lucrarile mele sa inregistreze o crestere exponentiala in calitate, nici macar liniara … am lucrari mai vechi care sunt mai bune ca altele ce le-am facut mai recent …

Eu: Am citit la un moment dat la cineva (nu are legatura cu arta omul) ca progresul se face in trepte; exista momente ascendente vizibile si exista momente de platou cand oricat ai munci nu se vad progrese vizibile. Bineinteles ca mai sunt si momente cand nu lucram la nivelul cu care suntem obisnuiti dar asta e alta poveste si de obicei nu e norma.

Unul din punctele tale forte pe care le mai vad in lucrarile tale este anatomia. Personajele tale au forme foarte bine definite, sigure. Cum ai ajuns sa stapanesti atat de bine anatomia?

Bogdan Covaciu: Hmmm, cred ca are legatura cu faptul ca am dorit sa imi cunosc corpul foarte bine. Inca de mic eram fascinat de cum se conecteza muschii, ce grupe musculare se pun in miscare la fiecare miscare. Doar in liceu am inceput sa inteleg anumite lucuri mai bine, desi pe atunci eram totusi destul de ignorant si “zapacit”.

Ulterior am luat Bammes la puricat indeaproape si am facut mii de schite dupa figura umana (poze in mare parte) si studii dupa artisti renumiti. Consider ca practica la desen e exact ca si practica in orice activitate: o poate face oricine si in timp se vede rezultatul.

Eu: Cred ca de asta ne e frica noua cel mai mult sa auzim, ca e nevoie de practica si repetitie pentru a obtine rezultate. 😀

Eu, una sunt atrasa de multe lucruri/teme si de multe ori imi dau seama ca nu imi acord suficient timp sa trec la urmatorul nivel cu o anumita tema (anatomia spre exemplu) din cauza faptului ca ma las furata prea repede de alte subiecte.

In materie de instrumente de lucru, ce folosesti pentru lucrarile tale traditionale si digitale? Crezi ca materialele pot face diferente in lucrarile finale si daca da ce anume a facut in cazul tau?

Bogdan Covaciu: Din pacate nu am spatiul necesar pentru desen traditional. Nu asa cum visez eu …

Am ramas doar cu digital. Initial aveam un Bamboo Fun si imi era greu sa coordonez mana pentru linii curate. Am trecut la un Cintiq22HD si de atunci ma simt ceva mai bine. Ceea ce desenez e chiar acolo unde ma si uit, ca pe hartie. Oricum nu am o mana sigura, dar imi e clar, cu cat ne simtim mai confortabil cand lucram avem eficienta mai buna.

Ca soft folosesc un program simplu care ma forteaza sa desenez fara posibilitatea sa editez/deformez etc. Se numeste MyPaint. Foarte simplu, usor de folosit si configurat si mimeaza creionul traditional destul de bine …

Eu: O ultima intrebare: ce sfat ti-ai da tie, varianta la inceput de drum, dupa o pauza lunga in care nu ai mai pus mana pe creion, avand in minte o idee de ce vrei sa faci/obtii dar neavand nici o idee de unde sa incepi?

Bogdan Covaciu: In majoritatea cazurilor comoditatea este obstacolul principal care ne opreste dintr-o activitate. In cazuri particulare, o opreliste sa facem ceva e tocmai anturajul in care ne aflam sau drumul pe care am pornit la drum.

Stiu ca suna a cliseu, dar daca vrem o schimbare, incepem prin a face o schimbare. Cautarea este parte din orice proces de progres (nu vorbesc aici de evolutie pentru ca nu cred in asa ceva), prin urmare trebuie sa cautam, sa exploram.

Unii au gasit deja anumite raspunsuri la intrebarile ce le avem, roata a fost deja inventata/descoperita, dar oricand putem atribui noi aplicatii pentru roata.

In literatura cuvintele deja au un sens, dar putem sa le folosim intr-un infinit de feluri sa transmitem ceva.

La fel in desen. Evit sa dau sfaturi, desi sunt vinovat de “dat cu parerea” in majoritatea cazurilor, dar pot spune ca oricine isi clarifica, si doar partial, intrebarea: “vreau sa fac asa ceva?” – o sa gaseasca resurse, metode si raspunsuri pentru a incepe absolut orice activitate.

Pentru orice idee buna trebuie o fundatie buna. Fundatia in desen, cel putin pentru mine, a fost sa pot desena forme geometrice simple in orice pozitie 3D. Cercul devine sfera, patratul devine cub, trapezul devine con s.a.m.d.

Eu: Multumesc pentru rabdare, Bogdan!

Daca iti place ce vezi in articolul acesta iti reamintesc ca pe Bogdan Covaciu il gasesti si pe peginile de mai jos:

Bogdancovaciu.ro

Instagram.com/bogdancovaciu

Facebook.com/bogdancovaciu

Daca ai intrebari pentru artistul nostru de azi asteptam comentariile tale sub articol. O sa am grija sa-l anunt ca avem oameni curiosi pe blog. 🙂

Ce mi-ar placea sa mai aflu e parerea ta despre caricaturi, daca ai incercat asa ceva si care au fost experientele tale cu aceasta forma de arta.

O zi frumoasa, spor si inspiratie.

Alina Militaru

• ← Poveste in trei cuvinte si o ilustratie: usa, monstru, ciocan. (Nr. 3)
• Cum pictezi un simplu copac in acuarele. →