Cum gandesti – desenezi – scrii o poveste pe o pagina de banda desenata

Salut, omule iubitor de frumos si bine ne reauzim pentru prima data in 2018! 🙂

Daca urmaresti pagina de facebook a blogului stii ca in ultimele doua luni m-am apucat de niste benzi desenate.

Daca nu le-ai vazut pana acum te invit pe pagina sa le rasfoiesti, macar asa de curiozitate si pentru amuzament: “Gabriel/In lumea Tamarei”

E o idee veche, de ani de zile pentru care am tot asteptat “momentul potrivit/perfect” s-o pun pe hartie. Cum acest moment perfect tot intarzie sa apara si, ca sa fiu perfect sincera, nici nu prea aveam niste repere concrete sa-l identific, m-am apucat de treaba cu gandul ” Cat de naspa ar putea sa iasa?!”.

In filmuletul de mai jos iti vorbesc putin despre cum gandesc eu fiecare pagina si cum lucrez iar mai jos ai cateva concluzii trase de mine in aceasta perioada.

Am fost surprinsa mai mult decat placut, din mai multe puncte de vedere:

1. Sunt mult mai sigura pe mana decat ma asteptam si stiu mai multe decat credeam. Daca se intampla insa sa fie ceva ce nu am mai desenat se rezolva rapid cu o fotografie de referinta.
2. Sunt mult mai dedicata acestei idei decat am crezut ca e posibil pentru caracterul meu in continua transformare.

Nu e prima “provocare” pe care o incep. Cu siguranta nu o sa fie nici una. Daca ma urmaresti de o perioada rezonabila de timp stii ca incep multe si termin putine. Nu de alta dar imaginatia mea e usor de distras cand vine vorba de orice e colorat si se poate pune pe o hartie.

SERIA ASTA DE PAGINI DE BANDA DESENATA E SPECIALA PENTRU MINE TOCMAI FIINDCA AM DESCOPERIT CA-MI POT PASTRA ENTUZIASMUL PENTRU O IDEE ANUME, TIMP INDELUNGAT.

Am scris cu litere mari fiindca e o data importanta in istoria mea personala dar, in acelasi timp, e idee importanta pe care vreau s-o transmit si tie. INCEPE! Orice idee ai in minte, orice proiect “prea mare” sau de care “nu esti pregatit” merita inceput, chiar si cu riscul de a nu-l vedea terminat. MERITA.

Te formeaza pe tine ca om sau, daca vrei s-o iei altfel, te descoperi pe tine ca om, cum functionezi, ce merge pentru tine si ce nu.

Orice “provocare/idee” inceputa si neterminata e o lectie ce trebuie. In loc sa te simti dezamagit ramai curios. Poti chiar sa incepi ceva cu scopul de a nu-l termina si de a observa care sunt motivele pentru care nu termini.

Am inceput o provocare de 30 de zile la un moment dat. Ideea e sa desenez ceva, orice in caietul de schite in fiecare zi pentru ca in final sa creez un obicei. Am abandonat-o rapid din “lipsa de inspiratie”. Devenise chinuitor sa caut in fiecare zi un obiect sau subiect care sa ma inspire.

Am inceput o banda desenata dupa povestea “Praslea cel voinic si merele de aur”. Superba ideea, interesanta, inspiationala dar prea mult de lucru si necesita un plan bine pus la punct fiindca paginile se legau intre ele si era nevoie de continuitate. Inca nu aveam experienta necesara pentru asa ceva iar motivatia nu a fost suficienta.

Am inceput o provocare de 365 de zile, o schita in fiecare zi. Din nou o provocare destul de interesanta dar nepotrivita pentru mine fiindca nu sunt in fiecare zi acasa si lipsita de ocupatie ca sa lucrez la ea.

Dezamagiri de fiecare data, din ce in ce mai putine ce-i drept. Cu toate acestea am tras cateva concluzii legate de comportamentul meu in fiecare “provocare” si am ajuns in final la o varianta care, cu mici ajustari, functioneaza pentru mine.

Concluzia mea; DA, SUNT CAPABILA SA MA TIN DE UN PROIECT TIMP INDELUNGAT SI SA-MI MENTIN ENTUZIASMUL. Mi-am gasit un tipar:

1. Am inceput cu o idee destul de concreta cu care sa ma joc.

2. Am avut deja notate o lista de 7-14 idei pentru 7-14 pagini de banda desenata inca de la inceput.

3.Paginile nu sunt neaparat legate intre ele. Au personaje comune, da (avem pe Tamara si Gabriel personaje principale si inca alte cateva personaje secundare care apar ocazional) dar fiecare pagina e o povestioara de sine statatoare sau am povestioare mai lungi, de maxim trei pagini consecutive. Am scapat deci de presiunea de a lucra paginile intr-o anumita ordine, de a ma gandi la continuitatea, fluiditatea povestii.

4. Mi-am propus sa am o pagina postata pe facebook in fiecare zi, in loc sa desenez o pagina in fiecare zi. In cazul acesta pot lucra 1-2-3-4 sau cate pagini vreau intr-o zi in care am timp sau nici o pagina timp de mai multe zile la rand, in functie de cum am timp, chef, inspiratie.

5. La un moment dat am ramas fara internet timp de o saptamana si nu am mai postat nimic. Din nou, dezamagire totala (glumesc 😀 ). Ideea e ca oricat de “perfect” ar fi sistemul de lucru pe care l-am construit, cu toata fericirea mea de a fi descoperit o metoda de a lucra in armonie cu mine insami tot a trebuit la un moment dat sa ma adaptez si sa-mi schimb putin directia. (ma mir ca nu am activat nici un sentiment de vinovatie sau dezamagire)

6. Imi notez inca ideile care vin pe parcurs intr-un caietel special (mai nou) sau pe diferite foi daca nu am nimic altceva la indemana. E interesant cum vin ideile odata ce ma apuc de lucru. Mi-am facut un obicei din a nu-mi judeca ideile atunci cand vin. Am idei superbe, am idei slabe, am idei incomplete, idei prea mari pentru talentul meu de acum, prea simpliste, prea complicate pentru a fi puse pe o pagina, etc. Le notez fara sa le jurec. Apoi le selectez pe cele care ma inspira intr-o anumita zi sau se potrivesc mai bine pe moment. Celelalte isi asteapta randul inca.

7. Nu-mi mai fac probleme cu executia fiecarei pagini. Fiecare are stilul lui si modul lui de a-si spune povestea. In filmulet dau exemplu de doi artisti pe care ii urmaresc cu cea mai mare placere. Total diferiti ca stil si tema aleasa pentru benzile lor desenate dar ambii geniali.

Primul e Lunarbaboon. Scrie – deseneaza mici povestioare care ai au ca personaje principale pe el, sotia si cei doi copii de varste mici. Stilul e simplist – minimalist. Povestile sunt scurte, de o pagina. Scenele sunt elementar asazate, chenare de a aceeasi marime, in numar de 4-6. Banda desenata, luata ca intreg dar si pe bucatele e geniala.

A doua e Dedasaur (nu sunt sigura dar cred ca e femeie totusi). Scrie – deseneaza fictiune, un cuplu de pirati, un el si o ea. Povestea e bine conturata. Paginile au continuitate. Povestea are capitole, un inceput, mijloc, final (desi nu stiu daca a ajuns pana acum). Volumul de munca depus pentru aceasta banda desenata e colosal. Detalii superbe, cromatica armonioasa si absolut incantatoare. E prea mult de cand nu am mai intrat sa vad noutatile dar cred ca o sa ma intorc la povestea asta.

Cam acestea sunt concluzile mele pe ziua de azi.

Pana data viitoare, spor si inspiratie iti urez.
Alina Militaru

PS: Am si eu cateva intrebari pentru tine. Daca ai placerea sa-mi raspunzi intr-un comentariu, mai jos, as fi recunoscatoare/incantata. Daca nu raspunde-ti macar tie.

1. Cand a fost ultima data cand ai pus in practica o idee draga, chiar cu riscul de a nu ajunge cu ea la final?
2. Ce concluzii ai tras ultima data cand ai intrat in noroi cu toate cele patru picioare (a se intelege “cand ai gresit”) ? Ce nu a functionat pentru tine in situatia respectiva? Ce a fost ok?
3. Daca esti pasionat de banda desenata ce benzi desenate urmaresti? Chiar daca nu am timp mereu mi-ar placea sa-mi mai bag nasul si in munca altor artisti. 😀

• ← Cum inveti sa desenezi capul din orice pozitie iti doresti
• Review acuarele ieftine: Colibri. →