Cum iti stabilesti termenii cand lucrezi la comanda, ca artist
Salut, omule iubitor de frumos! 🙂
Am la categorii, in dreapta, pe langa materiale folosite sau subiecte care te pot interesa, una mai speciala ” din lumea artistului”. E ceva ce mi-am dorit eu sa aflu in decursul anilor; ce inseamna sa fii artist pe cont propiu, prin ce situatii pot trece si cum le pot rezolva.
Intr-o mai mica sau mai mare masura scriu despre asta in fiecare articol. Nu pot sa-ti arat pasii prin care trece un desen fara sa-ti spun cum l-am gandit si ce experiente am avut cu materialele folosite, spre exemplu, dar sunt multe alte subiecte de discutat.
Azi iti scriu despre cum poti lucra la comanda, ca artist, cum iti stabilesti termenii de lucru, care e procesul prin care treci dar si intr-o oarecare masura si cum treci peste esecuri care vin inevitabil si de multe ori pare ca pierzi controlul situatiei.
In viata reala lectiile se platesc in avans si chiar daca frustrarea e maxima pe moment mi-am propus ca, de cate ori e posibil, sa-mi iau puterea inapoi, sa inghit medicamentul chiar daca e amar si sa invat lectia. 🙂
Pe mine nu m-a invatat nimeni despre genul acesta de lucruri asa ca in articolul de azi am nevoie si de contributia ta intr-un comentariu, mai jos.
Pe langa cursurile de desen/pictura pe care le-am gandit si facut abia de anul trecut mai lucrez si la comanda. Momentan nu castig extraordinar de mult dar in cel mai mult timp (daca am destula minte sa nu-i dau pe orice are o culoare frumoasa) sunt destui cat sa-mi platesc facturile lunare (internet, telefon, site-ul, etc.) si sa fac odata pe luna o plimbare de doua zile in alt oras si de doua ori sa-mi iau o cafea in orasul apropiat (la propiu o data sau de doua ori, nu la figurat).
Nu ma plang; imi place. Imi ofera ceva de care tin cu toti dintii, si cei pe care ii am si cei care s-au dus; libertatea de a decide cum imi petrec timpul, cu cine si libertatea de a pune in practica ideile ciudate de artist, care nu ma lasa sa dorm in multe nopti.
Revenind la subiectul de azi, din cand in cand fac cate un portret la comanda. Nu am facut din asta o prioritate; nu ma pasioneaza extraordinar realismul/copiatul dupa fotografii, nu de alta dar am o imaginatie bogata si e o adevarata corvoada sa o fac sa taca atunci cand nu e nici o provocare pentru ea, fiindca am deja in fata tot ce-mi trebuie.
Termenii de lucru sunt destul de simpli:
Pretul in momentul acesta:
50 lei – portret in creion, pe A4, o singura persoana
60 lei – portret in creion, pe A4, doua sau mai multe persoane
100 lei – portret in creion, pe A3, o singura persoana
110 lei – portret in creion, pe A3, doua sau mai multe persoane
90 lei – portret in acuarele, pe A4, o singura persoana
100 lei – portret in acuarele, pe A4, doua sau mai multe persoane
La pretul final se adauga costul transportului, 10 lei, daca vrei sa primesti desenul cu ramburs (plata la ridicarea coletului la Posta Romana). Transportul e gratis prin posta daca depui banii intr-un cont. Mai multe detalii in privat. 😉
Cand am placerea sa lucrez la comenzi mai mari (in perioada aceasta lucrez la niste ilustratii pentru niste povesti ce ma inspira; o sa-ti dau mai multe detalii la momentul potrivit 😀 ) cer un avans pentru ca e mult de munca si risc sa-mi petrec cateva saptamani migalind la niste ilustratii si la final, necunoscand persoana cu care lucrez, sa ma pomenensc ca “nu mai are nevoie”.
In cazul comenzilor mai mari nu am preturi standard; depinde de la caz la caz, de cerinte speciale, data limita, numarul ilustratiilor, etc. Sunt multe de luat in calcul.
In ultima perioada mi s-a intamplat ceva in premiera (nu ca ar fi prima data, doar mai cu mot) si, cum spuneam mai sus, de fiecare daca cand se intampla genul acesta de lucruri incerc sa ma linistesc, sa-mi iau inapoi puterea si sa invat ceva din situatie.
Am fost contactata la sfarsitul lui decembrie pentru un portret, undeva aproape de Craciun. Lucram deja la ilustratiile pentru carte dar am zis ca o pauza de cateva ore nu strica. Am mai lucrat deja cu persoana respectiva si nu ar fi trebuit sa fie nici o problema. Terminam portretul in cateva ore bune si a doua zi il puneam la posta, dupa ce primeam confirmarea de la el ca e ok.
Problema a fost ca ceva s-a intamplat pe drum si omul nu a mai primit portretul (prima data cand mi s-a intamplat asa ceva).
Dupa ce am sacait postasul de cateva ori (pierdusem si chitanta asa ca nu avea ce sa faca ca sa vada ce s-a intamplat cu plicul) si am vorbit si cu omul, hai sa-i zicem Denis, de dragul conversatiei, m-a rugat sa-i fac inca odata portretul cu promisiunea ca o sa le plateasca pe amandoua.
In ziua cand am fost la posta sa trimit al doilea portret l-am primit pe primul in retur. Postasul a fost dragut sa-mi explice situatia (da, am un postas super 🙂 ) ; plicul a ajuns intreg, la destinatie, a doua zi de la trimitere, a stat acolo vreo trei saptamani, are trei stampile pe el, nu a venit nimeni sa-l ia asa ca postasul l-a trimis inapoi.
Suspecta faza. Aveam numarul de telefon al lui Denis (nume fictiv; povestea nu e despre el, e despre mine). L-am sunat sa-l intreb care e faza si daca mai are rost sa-l trimit a doua oara. A fost dragut, si-a cerut scuze, a zis ca postarita e de vina ca nu l-a anuntat. Sa-l trimit si pe al doilea.
In mod normal nu as fi avut atat de multa incredere dar avand in vedere ca am mai lucrat impreuna am zis ca merita a doua sansa. Sunt genul de persoana care crede in greseli; am gresit si eu, mi-au gresit si altii. Imi place sa cred ca, atunci cand ceva pare incurcat cealalta persoana o sa-mi acorde macar sansa sa explic, sa-mi cer scuze daca a fost o greseala si sa incerc sa repar ce se poate repara. 🙂
In cazul acesta nu a mai fost vorba de o greseala: plicul a ajuns din nou la destinatie, omul a fost anuntat ca a ajuns (de data asta am adaugat si nr. de tel ca sa stiu ca nu e greseala mea) si cu toate acestea nu a fost sa-l ridice. Azi l-am luat eu de la posta, in retur si a trebuit sa platesc transportul inca odata.
Am inceput ziua de azi cu stangul si imi vreau puterea inapoi ca sa ma intorc la ilustratiile mele care imi aduc zambetul pe buze.
La final postez cateva comentarii din grupul de facebook Aleg sa desenez – grup.
Evident, mai am si eu destule de invatat.
Eu o sa trag linia la final si o sa-mi invat lectia pentru viitor dar evident nu le stiu pe toate asa ca-ti cer si tie o parere. Daca esti artist si lucrezi la comanda lasa-mi un comentariu mai jos cu sistemul tau de lucru la comanda. O sa apreciez foarte mult ideile noi si probabil nu o sa fiu singura cu intrebari de genul acesta.
Pana data viitoare iti urez spor si inspiratie.
Alina Militaru
- “Dragoste pentru omul cu inima de gheata” – ilustratie markere copic
- Case pe malul apei – pictura in acuarele
12 thoughts on “Cum iti stabilesti termenii cand lucrezi la comanda, ca artist”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Eu le zic clientilor sa imi puna jumatate din bani pe cont si eu le arat jumatate din portret sa vada ca e facut si ca nu e teapa iar cand e gata le zic sa imi puna si restul banilor si dupa le dau poza cu portretul complet. Fac asta pentru ca am patit ca unii clienti sa aiba doar curiozitatea sa vada cum arata ei intr-un portret si dupa ce le-am trimis poza m-au blocat si au scos poza la imprimanta!
Mie imi spui?! 😀
Imi suna atat de cunoscuta faza. Eu nu mi-am facut din asta o prioritate dar principiile se aplica in toate lucrarile la comanda, nu numai la portrete si e bine de stiut.
Multumesc pentru comentariu!
Cu placere!
Oricum unii stramba din nas cand le ceri bani pe portret pentru ca ei considera ca e o treaba usoara si doar copiem de pe ecranul laptopului.
Am intalnit destui si asa. De obicei sunt destul de binevoitoare si pun genul acesta de lucruri pe lipsa de cunostiinte in domeniu (pana la urma nu toti am avut ocazia sa vedem care e procesul de creatie si cu ce se mananca arta) dar totusi, are o limita si bunavointa mea.
Cel mai bine e sa evitam astfel de oameni si sa ne concentram asupra celor care stiu ce vor si care sunt dispusi sa plateasca pentru un lucru muncit!
Pentru mine arta e un hobby, deci nu pot comenta 100% din pozitia unuia care traieste din arta. Totusi am facut portrete la comanda. Pretul poate varia mult si trebuie sa reflecte cat valoreaza timpul si efortul depus, plus materiale, transport etc. Daca desenul este de calitate, nu vad o problema in a cere mai mult de 100 de lei. Mie 10 lei de persoana (la grup) mi se pare putin … Eu nu as accepta alta varianta de transport in afara de curier. Mi se pare neprofesionist sa lucrezi cu posta noastra, ca sa pui omul pe drumuri, sa risti sa se piarda coletul, etc. Clientul trebuie si educat, nu trebuie sa ne plecam capul oricarui om care ajunge pe pagina noastra si vrea un portret. Eu de exemplu nu accept sa fac portrete dupa selfieuri de grup. Mi se pare o abordare neprofi. Rezultatul trebuie sa fie mereu ceva de care sa nu imi fie rusine. E un articol bun. Poate ar trebui explicat ce inseamna munca la un portret, asta pentru cei care doresc sa comande.
Multumesc pentru comentariu, Gheorghe! 🙂
Sunt bune sfaturile tale. De obicei mai selectez si eu comenzile in functie de cine imi cere sa-i fac portretul chiar daca nu am facut o prioritate din portretele la comanda. De multe ori primesc cereri de la copii si atunci cer sa vorbesc cu un adult sau le spun frumos ca nu pot sa le fac.
Cu transportul nu am avut probleme pana acum. Am trimis si prin curier la cerere.
Da, as putea adauga cateva informatii despre ce inseamna munca la un portret, despre proces.
Revin cu încă un comentariu completare (pentru că văd că apreciezi părerile noastre). Eu mă gândesc demult să încep o activitate de artist pe cont propriu și am analizat destul de mult situația sau piața. Consider că sunt câteva nișe pe care se poate câștiga mai bine și altele frumoase, dar păguboase (multă muncă, răsplată materială mică sau zero). Eu lucrez ca software developer așa că ar trebui să fiu foarte bun și inspirat ca să renunț la ce fac pentru ca să câștig la fel din artă 🙂 Dar arta rămâne pasiunea mea!
Așa că înainte de toate trebuie să te întrebi ce fel de servicii doresc să ofer? Ce fel de brand îmi fac? Fac orice, sau doar portrete, tablouri, grafică? Pot să fac orice? Doresc să mă identific cu un stil propriu, imperfect dar al meu, sau fac ca multă lume portrete în grafit? Fac asta strict pentru bani sau o fac (pe lângă bani) și pentru a mă dezvolta și a mă exprima artistic? Prin ce mă diferențiez față de alții mai buni ca mine? (pt că mereu vor fi alții mai buni). Apoi, ce standard îmi impun? Fac portrete după orice poză, sau discut cu clientul pentru o poză mai deosebită, pe care să îmi fie drag să lucrez? Ce fel de comenzi accept? Cum livrez produsul? Îmi fac o siglă, un brand, un ambalaj specific mie (cu o ștampilă, abțibild, plic, etc).
Cum îmi fac publicitate, ce clienÈ›i caut? Pentru că sunt foarte variaÈ›i… de la amatori de artă, la cocălari sau oameni paraleli cu arta, aflaÈ›i într-o criză de inspiraÈ›ie pentru un cadou. Părerea mea e că o mare parte din potenÈ›ialii clienÈ›i sunt în zona prietenilor È™i cunoÈ™tinÈ›elor, colegilor, etc… Deci printr-un fel de networking. Apoi legat de pățanii cu plata, eu aÈ™ anula comanda la cea mai mică suspiciune sau dacă clientul face pe stăpânul (faci cum zic eu pentru că eu plătesc, etc). Dacă faci prea multe compromisuri, nu vei avea niciodată identitatea ta artistică, mesaj, substanță. Desigur, s-ar putea să mori de foame, dar asta e o altă discuÈ›ie 🙂
Cum sa nu apreciez comentariile, Gheorghe, cand vad ca sunt gandite si scrise cu cea mai buna intentie, din experienta propie, nu “din ce zice lumea” ?!
Cred ca asta e unul din lucrurile care imi lipseste la o comunitate de arta cum a fost scoala de arta. Sa gasesc oameni care lucreaza in acelasi domeniu, au trecut poate prin situatii asemanatoare si au gasit solutii, (mai bune sau mai proaste – asta ramane de vazut).
Oricate as putea experimenta si eu, pe propia piele, tot vin anumite momente in care stau singura, in camera si ma gandesc cum impac si capra si varza (sa fiu si eu multumita, sa multumesc si clientul in aceasta situatie).
Azi mintea a cam inceput sa-mi mearga in gol asa ca aveam nevoie de perspective noi, de minti limpezi care vad altfel lucrurile.
Multumesc inca odata pentru comentariu.
Buna!
I-am promis unei colege ca-i voi face portretul. A vrut sa fie pe panza 20×30, in culori in ulei. Cam cat pot sa-i cer pe tablou?
Buna, Gabriel! 🙂
Nu stiu ce sa-ti spun. Nu sunt experta in a pune pret pe lucrari, mai ales daca nu-mi apartin. Ia in considerare materialele pe care le folosesti si vezi cat te costa acestea. Apoi ia in considerare cat timp iti ia sa lucrezi, complexitatea portretului, modul de lucru, daca are anumite specificatii (vrea anumite detalii de adaugat sau modificat, vrea ceva in fundal care adauga la complexitatea lucrarii), termenul limita etc.
Ce pot sa-ti recomand insa; oricat ai cere pe portret, cere banii inainte sau macar un avans care sa acopere pe putin costul materialelor folosite. O pictura in ulei, pe panza e destul de complexa, necesita materiale serioase si un proces indelungat de lucru si apoi asteptare sa se usuce culorile.
E bine de stabilit de la bun inceput termenii in care lucrezi si costul lucrarii finale fiindca s-ar putea sa te trezesti cu surprize.