De vorba cu un artist: Roncea Alexandru (Nr. 2)

Salut, omule iubitor de frumos! 🙂

E aproape 11 noaptea si am ramas in priza dupa ce am stat peste doua ore intr-o discutie cu un artist tanar, talentat si plin de initiativa. Pe Alexandru Roncea il gasesti pe pagina de facebook Alexandru’ s artwork.

Chiar daca postarile sunt putine deocamdata talentul lui se vede cu ochiul liber iar munca depusa pentru a obtine acele rezultate nu poate fi negata, mai ales daca ai pus vreodata mana pe creion si ai incercat macar sa desenezi.

Pe Alexandru l-am “pescuit” din grupul de facebook Aleg sa desenez – grup pe care am avut inspiratia sa-l deschid acum cativa ani de zile si care s-a dezvoltat organic, adunand tot mai multi oameni talentati, cu experienta dar si tineri incepatori cu dorinta de a invata. Ma bucur azi sa pot intra acolo si sa gasesc inspiratie si sprijin direct sau indirect, oameni activi, dispusi sa se exprime, sa ajute, sa ceara ajutor, sa impartaseasca din propiile cunostiinte si experiente.

Nu e perfect, nici nu as putea visa la asta dar daca grupul acesta imi permite sa iau contact cu oameni ca Alexandru sunt mai mult decat fericita.

Se tot vorbeste de generatia tanara, obisnuita sa ia totul de-a gata, care nu mai munceste pentru ce-si doreste si nu are nici un fel de respect pentru ceilalti oameni si pentru viata in general.

Nu-mi pot exprima o parere generala dar ma bucur sa pot spune ca am avut o discutie de doua ore si jumatate cu un tanar din aceasta generatie si am fost uimita de modul in care gandeste si de dedicatia lui pentru arta care implica multa munca.

Imi pare rau daca articolul de azi ti se pare prea lung; am incercat sa subliniez lucrurile pe care le-am considerat importante. Personal nu cred in interviuri scurte (comorile se afla in detalii si intrebarile pe care nu am stiut sa le pun de la inceput) si imi place cursivitatea asa ca hai sa incepem:

EU: Salut, Alexandru!

Alexandru Roncea: Salut!

EU: Spune-mi cateva lucruri despre tine ca artist.

A. R. :

Am inceput sa desenez de pe la vreo 6 ani. Intr-a 9-a mi-am dorit mult sa intru la un liceu de arte si am reusit. Am fost dezamagit deoarece acolo nu era conform asteparilor mele; totusi am continuat.

Intr-a 11-a mi-am descoperit adevarata pasiune cand diriginta mea a vazut potential in mine. Am inceput sa studiez lucrari si sa analizez vechii maestri ca sa-mi pot forma propriul stil. Am fost foarte atras de renascentism. Pe el ma bazez si acum, uneori. Primul meu artist preferat a fost Antoon Van Dyck, urmat de Rubens si multi altii, e o lista lunga !

Am descoperit maestrii contemporani; am incercat sa iau legatura cu cativa dintre ei si am reusit. Dorinta mea cea mai mare ca artist e sa ajung destul de bun incat ce fac sa se poata numi arta. Ma bazez de obicei pe realism.

EU:

Ceva sfaturi sau indrumari ale artistilor pe care i-ai contactat te-au ajutat sa progresezi? Crezi ca ti-a fost de ajutor influenta lor?

A. R. :

De foarte mare ajutor. M-am imprietenit acum o bucata de timp cu un artist minunat si un bun prieten, Ha Ku Himawan, care este si in grupul dumneavoastra. M-a ajutat sa inteleg ce inseamna compozitia si desenul atmosferic.

Un alt artist, Marcello Di Pierro mi-a dat cateva ponturi despre ce inseamna pictura, el fiind un pictor contemporan absolut incredibil.

Am invatat si aproape tot ce stiu de la artisti precum Glenn Vilppu, Jeff Watts, Andrew Loomis, Karl Gnass, datorita materialului informativ impartasit cu restul, online.

Daca e important, pot sa spun si pe ce ma bazez eu cand desenez.

EU:

Sigur. Mi-ar placea sa aud. 🙂

A.R. :

N-o sa uit niciodata asta, am invatat-o de la Glenn Vilppu. Teoria lui Glenn, care e defapt teoria pe care se bazau vechii maestrii. Noi artistii, nu copiem modelul, analizam modelul si transpunem viziunea noastra pe foaie in functie de cata informatie vizuala beneficiem.

Multi artisti tind sa copieze conturul, apoi se pierd in detalii neimportante si nu stiu cum sa-si imbunatateasca desenele. Defapt, noi creem contur, incercam sa scoatem in evidenta un algoritm de volume, un fel de puzzle tridimensional si cu ajutorul hasurii incercam sa scoatem in evidenta acele forme.

De asta, multi artisti sunt capabili sa deseneze din imaginatie. Asociaza realitatea cu forme tridimensionale si  creeaza un mecanism vizual care ii ajuta sa creeze fara a fi nevoie de un model.

Recent mi-am imprimat asta in cap. Acum nu trebuie decat sa lucrez suficient de mult cat sa fiu capabil sa creez. 🙂

EU:

Ok. Interesant. Va trebui sa mai citesc odata ce ai scris.

A.R. :

Scuze daca am precizat vag, nu stiu exact cum sa ma exprim deoarece recent am inceput sa ma bazez pe aceasta teorie.

EU:

Nu cred ca am invatat genul acesta de lucruri in liceu. Poate e doar experienta mea si depinde de scoala si profesor dar de fiecare data cand sunt intrebata de o scoala de arta mentionez ca nu ar trebui sa ne lasam limitati de aceasta. Sunt multe lucruri foarte tari si folositoare pe care le aflam din propia experienta si din experienta altor artisti.

Felicitari pentru curajul de a contacta persoanele pe care le admiri si pentru experimentele facute singur!

A.R. :

Adevarat. Nici eu nu am invatat asta din liceu, ci de la un artist, un animator care lucreaza la firme gen Marvel, Disney care foloseste renascentismul ca mod de lucru.

Iti multumesc ! 🙂 Curiozitatea ne impinge pe toti sa aflam lucruri despre noi de care credeam ca nu suntem capabil

EU:

Unde iti gasesti inspiratia si ce vrei sa transmiti prin lucrarile tale?

A.R.:

Inspiratia e spontana, cel putin pentru mine. Incerc sa transmit calitate. Sa fie ceva care se poate numi desen. Ma inspira compozitiile lui Rubens, portretele lui Van Dyck, Peisajele lui Sargent, schitele lui Glenn. Inspiratia ma cuprinde atunci cand vad ceva nou sau vreau sa experimentez un nou stil, o noua tehnica, sa invat anumite baze. Ma consider incepator la capitolul informatie vizuala.

Depinde si cat de bine dispus sunt, am momente cand nu pot creea absolut nimic si momente cand ma simt in stare sa desenez orice.

E oarecum frustranta trecerea asta.

EU:

Ai incercat pana acum sa lucrezi pe un anumit proiect? Sa ai o directie alta decat sa inveti ceva nou?

A.R.:

Momentan vreau sa incep o facultate de design grafic. Dupa care as incerca sa ma axez pe stilul academic.

Poate reusesc sa studiez undeva.

EU:

Care e procesul prin care treci de la idee la rezultatul final?

A.R.:

Sunt foarte liber in privinta schitei dar si foarte atent. Analizez putin modelul pe care incerc sa il descriu pe suprafata plata apoi incerc sa transform liniile redate tehnic in forme care se unesc si care formeaza modelul respectiv.

Acord un strat neutru de hasura ca sa despart lumina de intuneric (diferenta de clar-obscur) iar apoi incep sa rendez desenul si rezult in a creea detalii cu ajutorul unor linii fine incat sa pot creea textura dorita.

Nu schitez tot timpul tehnic; folosesc linii curbe, linii drepte si forme geometrice in schita.

Incerc sa fac totul cat mai simplificat, unde intervine si ”rendarea” sa transform ceva simplu in ceva mai complex.

EU:

Ok. Sa incepem cu modelele alese. Ai ceva caracteristici in minte cand iti alegi fotografiile de referinta si/sau modelele? Eu, spre exemplu, am in minte sursa de lumina ca sa pot avea in final o lucrare cu un contrast frumos, cu volum si accente care sa iasa in evidenta.

A.R.:

Si eu am aceleasi preferinte. Imi place sa aleg ceva unde se intelege mai bine ideea de clar-obscur. Imi place sa si abstractionez formele la un anumit punct, de foarte multe ori pentru ca nu inteleg formele sau sunt prea complexe pentru mine :))

EU:

Vorbeste-mi despre hasura asta extraordinara a ta. Cum ai ajuns la ea? (te rog nu-mi spune ca din instinct).

A.R.:

Nu din instinct :)) Nu stiam la inceput ce inseamna hasura. Luam un servetel si intindeam toata suprafata nestiind ca exista creioane speciale care se intind fara sa se imbacseasca foaia.

Acest  ”crosshatching” cum l-am invatat de la americani, am inceput sa-l folosesc recent. Si prietenul meu, Florin, care este in aceeasi clasa cu mine il folosea de foarte mult timp, el face cursuri de desen din clasa a 4-a si intr-a noua m-a motivat foarte mult.

Sunt foarte, foarte liber cand vine vorba de primul strat de hasura. Nici nu conteaza pentru ca mai tarziu il voi acoperi cu alte straturi.

Despre asta vorbesc.

EU:

Tin minte ca in liceu am invatat sa hasurez intr-o singura directie, de obicei la 45 de grade si era o regula repetata la infinit de profesoara, sa nu intind creionul sub nici o forma. Intre timp am devenit mai permisiva cu hasura. Mi-am dat seama ca nu functioneaza acelasi lucru pentru toata lumea.

Hasura ta am observat ca nu merge neaparat in aceeasi directie.

A.R.:

Da sunt multe stiluri de hasuri. La arhitectura se aplica legea la 45 de grade. La design esti liber.

Noi avem permisiunea de a folosi orice stil, orice tehnica de hasura.

Important e sa se incadreze in ce facem noi, sa fim eficienti si sa fie corecte gradatiile si schita.

EU:

Stii ce-mi place mie la hasura ta? E ordonata chiar daca merge in mai multe directii si e curata, precisa.

Probabil conteaza foarte mult si faptul ca umbrele tale au linite precisem, sunt bine definite.

Cred ca asta e una din problemele pe care le intampina multi la inceput si uneori si altii care nu sunt neaparat la inceput; nu vedem atat de usor formele acelea precise pe care tu le definesti prin hasura.

A.R:

Da. E vorba de exercitiu si sa stim cu ce forme sa asociem modelul.

EU:

In ce sens?

A.R.:

Formele cu care asociem modelul trebuie sa fie cat ma apropiate de realitate. Pentru a putea  fi in concordanta cu trasaturile, supletea si forma respectiva. Aici aduc vorba de proportii.

EU:

Ok. Spune-mi cum obtii umbrele acelea puternice fara sa a avea stralucirea specifica grafitului. Acesta e unul din lucrurile care imi plac in lucrarile tale.

A.R.:

Pentru umbrele tari folosesc 10b. E usor pentru ca eu am deja primul strat, apoi aplic straturi de hasura in diferite directii si sunt atent sa pastrez si textura, sa nu exagerez cu negrul.

EU:

Trebuie neaparat sa gasesc si eu un 10B. Mi-a fost teama mult timp de creioanele mari din cauza stralucirii pe care nu o suport.

Care au fost „aha!”-urile care ti-au schimbat calitatea lucrarilor, acele mici/mari descoperiri care te-au facut mai bun in mod vizibil in ceea ce faci?

A.R.:

Stralucirea apare cand intrega suprafata e acoperita.

Pai…. In principiu am lucrat. Am momente cand lucrez foarte atent si momente cand lucrez foarte dezordonat. De obicei caut material, sa aflu cat mai multe. Pe parcurs am descoperit noi idei.

Vara trecuta m-am chinuit sa inteleg proportiile corpului. Am invatat ca, conturul pe care-l vad in model nu trebuie copiat si mi-a deschis ochii in privinta creativitatii. Am incercat diverse exercitii din imaginatie, ca sa inteleg mai bine ideea de constructie. Apoi, am vazut ca reusesc catusi de putin. Fiecare studiu pe care il fac ma conduce la o idee noua, le asociez si formez un lant de idei, parcurse treptat, prin experimentare.

Fiecare idee ma conduce la alta si realizez cat de putin stiu din fiecare si cat de vasti au fost vechii maestri.

EU:

La ce te referi mai exact cand spui ca nu trebuie copiat conturul pe care il vezi in model?

A.R.:

Ma refer ca atunci desenenam si aplicam teoria simpla, linii drepte, curbe, forme si figuri, conturul il cream ca sa descriem formele respective, nu conteaza unde se afla contur cand privim modelul. Pe scurt, ca sa descriem formele, creem un contur care sa sugereze ideea de forma.

In felul acesta devii rapid si eficient si iti dezvolti abilitatea de a creea din imaginatie.

Conform teoriei lui Glenn pe care o sustin 100%

Ce e impresionant la el e ca majoritatea schitelor sunt redate din imaginatie.

EU:

O sa ma uit sa vad despre ce e vorba cu tipul acesta. M-ai facut curioasa si momentan nu cred ca inteleg tot ce imi povestesti tu. La ce te referi cand spui exercitiu din imaginatie?

A.R.:

Cand spun exercitiu din imaginatie ma refer la o incercare. Incerc sa vad daca am retinut ce tocmai am invatat.

De exemplu invat sa asociez modelul cu formele respective.

Incerc sa le refac din imaginatie in alte pozitii si sa inteleg structura si elasticitatea muschilor.

La asta ma refer cand spun exercitiu din imaginatie, bineinteles, trebuie sa aprofundez destul de mult bazele cat sa le pot crea fara model.

EU:

Aha! waw! Nu stiu daca aveam aceeasi pornire pe studiu la varsta ta.

A.R.:

Schitele sunt exemple din imaginatie de la glenn vilppu, m-am gandit ca ar fi un exemplu bun.

😀 Incerc sa fiu cat mai deschis, ca sa pot sa inteleg mai bine.

EU:

Ce materiale folosesti? Ai ceva instrumente preferate care te ajuta in mod special?

A.R.:

La inceput am avut un pastel care imita efectul de sanguina. Lucram mult, faceam mini studii si foloseam tehnica traditionala, desen in negru si rosu. Nu stiu daca e important :)) dar a fost primul meu creion preferat.

In principiu lucrez cu orice fel de creion, pix. nu conteaza materialele, ci mana de lucru.

Folosesc si culori cateodata. Nu sunt de o calitate buna dar imi fac treaba cu ele. Le invat materialitatea si ma adaptez la un mod de lucru.

Am lucrat un calut color, nu stiu daca il stii :))

EU:

Da, l-am vazut. Foarte bun desenul.

A.R.:

De asemenea, multe dintre desenele mele nu au nici o legatura cu modelul uneori :)) cateodata vreau doar sa fac un studiu de constructie, nu sa le fac sa semene. Multumesc!

EU:

Trebuia sa intreb si asta. Cu atat de multe materiale pe piata nu se stie niciodata cand fac o descoperire care sa ajute dar in acelasi timp exista si preconceptia ca e nevoie de materiale deosebite ca sa iasa ceva bun.

A.R.:

Da, sunt total impotriva acestei preconceptii. Nu ai nevoie de un material deosebit ca sa creezi ceva calitativ. De exemplu, daca ii dai lui michelangelo un creion in mana si unui amator un faber castell, cine realizeaza mai bine desenul ? haha 😀 nu jignesc pe nimeni, voiam sa subliniez aceasta idee.

Inainte lucram pe a4, acum am inceput sa lucrez pe a3 si ocazional 50×70, care este dimensiunea dorita pentru proiect.

EU:

Eu sunt de parere ca materialele nu face din om artist dar calitatea lor ajuta. Spre exemplu, am luat de curand un set de creioane din grafit. Am trecut de la 2B direct la 6B, 7B fiindca restul aveau mina de aceeasi duritate ca 2B si nu ajuta la nimic, ca sa nu mai spun ca am aruncat jumatate din fiecare creion fiindca se rupea la ascutit, ceea ce nu am experimentat cu un faber castell spre exemplu.

E de discutat iar parerile sunt impartite.

A.R.:

Da, de calitate nu pot vorbi. E buna teoria. Eu ma refeream la faptul ca degeaba cineva detine materiale bune daca nu stie cum sa le utilizeze.

EU:
Bineinteles.

Eu mi-am luat acum cativa ani un set de creioane acuarele fiindca imi placeau acuarelele si mi s-a parut o idee buna sa iau si din acestea. Nici pana in ziua de azi nu m-am impacat cu ele. Nu le inteleg.

A.R.:

Eh, nu exista mister ce nu poate fi dezlegat.

EU:

Corect. Inca le mai am uitate intr-un sertar dar nu mai sunt curioasa sa le dezleg misterul.

A.M.:
Pe exercitii de genul acesta ma bazez eu.

Aici e un studiu de constructie dupa un alt desen academic.

Cam asa analizez eu.

EU:

Apropo, foarte interesanta si semnatura. Ai facut o arta si din asta.

A.R.:

Multumesc! Semnatura am exersat o in momentul in care am studiam vechii maestrii, am vrut ceva care ma caracterizeaza si cu stil.

Am multe schite asemanatoare, doar ca sa inteleg mai bine structura capului. Sunt dupa andrew loomis.

Aici nu acord importanta la detalii, doar la ideea de baza.

EU:

Cred ca o sa pun si imagini cu schite de genul chiar daca o sa fie mai mult de 3-4 lucrari. Oamenii se simt intimidati cand vad doar lucrari complexe, detaliate dar odata se se imparte procesul pe etape totul capata mai mult sens.

A.R.:

Da, sa vada ca totul porneste de la lucruri simple.

Multumesc pentru timpul acordat interviului, Alexandru, si iti doresc sa ai succes in tot ce ti-ai propus sa faci pe viitor. Eu iti tin pumnii. 🙂

• ← Cum folosesti markerele copic sa pictezi un portret
• Cum folosesti markere copic pentru a picta albul imaculat al zapezii →