In centrul atentiei

“Se spune ca o femeie nu o sa aiba niciodata succes. De ce? Pentru ca nu are o sotie puternica si inteleapta care sa o sustina.”

M-am amuzat putin auzind cuvintele acestea la o prietena. Am stat si m-am gandit la presedintii la dreapta carora se afla de multe ori o femeie frumoasa si stilata, cu un zambet cald. Apoi m-am gandit la personaje din istorie, barbati puternici care au castigat razboaie si despre care se spune ca in spatele victoriilor lor se afla aceste femei intelepte.

Sunt povesti frumoase, care pe mine m-au incantat de fiecare data sa le ascult.

De ce aduc vorba despre asta?

Fiindca azi vorbim despre compozitie, asezarea in pagina si cateva cuvinte despre centrul de interes.

Pentru inceput am cateva cuvinte de specialitate pe care vreau sa le intelegeti. O sa le intalniti destul de des in carti, site-uri despre arta. Pe langa asta, va puteti mandri ca stiti despre ele in discutiile cu persoanele care au facut o scoala de arta. 🙂

COMPOZITIE=Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. Cu alte cuvinte, modul in care aranjati obiectele pe care le desenati, personajele si decorul.

CENTRU DE INTERES= primul lucru care iti atrage atentia atunci cand te uiti la un desen, tablou, o fotografie (daca este bine facuta, de un profesionist). Lucrul care iti capteaza instantaneu atentia.

Daca nu exista, desenul devine monoton, plictisitor. Daca exista prea multe centre de interes, la fel, e plictisitor, monoton, ca sa nu mai spun ca unele desene sunt chiar de prost gust datorita faptului ca evidentiaza prea multe astfel de puncte.

Ce face diferenta intre o opera de arta si un tablou ieftin, fara valoare, cumparat din piata?
Asta este intrebarea pe care si-o pune multi dintre creatorii de arta. Cum reusesti sa dai mai multa valoare desenului sau picturii?

Sunt cateva trucuri, as putea spune, pe care le-am invatat in scoala si care m-au ajutat foarte mult in momentul in care am decis ce sa desenez, cum sa desenez si cum asez in pagina obiectele, personajele, decorul.

O sa iti vorbesc azi de cateva notiuni simple, urmand mai tarziu sa amintesc de altele.

1. NU IMPARTITI FOAIA IN PARTI EGALE

Am mai jos cateva moduri in care iti poti imparti desenul. In stanga sunt lucrurile ce ar trebui evitate, in dreapta ceea ce eu recomand.

Asta puteti foarte bine folosi chiar si la fotografii. Evitati sa impartiti imaginea in doua, trei, patru parti egale. Exemplu, linia de orizont poate imparti desenul in doua parti egale; pamantul jos, cerul sus. Daca e dreapta (o imagine cu un rasarit la mare) imaginea obtinuta va fi monotona, si plictisitoare, mai ales daca si soarele ce abia rasare, se nimereste tot in centru.

2 NU PUNETI CENTRUL DE INTERES IN MIJLOCUL FOII

La fel ca si cea de sus, desenul devine monoton si plictisitor.

Sfaturile acestea sunt folositoare in gereral pentru peisaje (colturi din natura) si natura statica ( un grup de obiecte aranjate frumos). In cazul unui portret, lucrurile stau putin diferit.

3. NU FOLOSITI SIMETRIA  IN COMPOZITIE.

In imaginea de jos, aveti in stanga trei copaci asezati simetric pe foaie, iar in dreapta sunt asezati in cu totul alt fel, astfel incat sa sparga putin monotonia.

CUM DESENEZ TINAND CONT DE CENTRUL DE INTERES?

Sa presupunem ca alegem ca centru de interes, locul unde se intalnesc cele doua linii.

Desenam un copil citind o carte, la umbra unui copac.

Presupunem ca avem si un gard. Deh! Copilul nostru se afla intr-o curte. Cand avem ceva de genul acesta, linii continue care traverseaza desenul dintr-o parte in cealalta, evitarea centrului e mai mult decat indicata.

La un moment dat, trebuie sa echilibrezi totul. Avem prea multe lucruri in stanga si prea putine in dreapta. Adaugam un deal si cateva casute, abia schitate. Si pe langa asta, numai asa, de kiki, punem un caine dincole de gard. Nu stiu daca iti dai seam dupa urechi si coada care abia se zaresc. 🙂

Ceea ce vreau ca tu sa observi si sa intelegi din schita de mai sus:

1 Avem centru de interes. Ochii iti pica automat pe copilul care citeste fiindca e cea mai interesanta parte a desenului.

La un moment dat poate observi si cainele (poate te intrebi ce poate sa fie acolo. Sa fie caine, sa fie maimuta?) Acesta poate sa fie al doilea centru de interes.

2. Nu exista simetrie in compozitie, ca suprafata ocupata, nici unul din partile componente nu este egala cu o alta parte.

3. M-am jucat cu:

-zone aglomerate (baiatul si copacul sub care sta) -zone aerisite (dealurile din fundal)

-zone luminoase – zone intunecate (aici mai putin fiindca nu m-am apucat inca sa hasurez. Ar fi fost o umbra mare sub copac, in timp ce dealul ar fi fost in bataia soarelui)

-zone detaliata -zone vazi, abia schitate (ce e in prim plan detaliat, fundalul schitat)

Daca adaugi culoare: zone puternic colorate – zone neutre, pale, estompate.

Acum revenim putin la sotia presedintelui, despre care am vorbit la inceput. Tot ce este in spate, sustine ce este in fata, tot ce sta in umbra, e abia schitat, nu atrage deloc atentia sustine centrul de interes, ce este in fata, detaliat, puternic, la fel ca o sotie buna si inteleapta, care isi sustine sotul din umbra.

Acesta e articolul de azi. Ma tem ca e putin cam lung, dar sper ca a fost pe intelesul si placul tau. Te invit acum sa faci primul pas, sa-ti iei desenele si sa vezi ce parte a fiecarui desen iti atrage prima data atentia. Acela e centrul de interes.

Daca nu ai asa ceva, invata sa-l faci prin detalii, accente, culori puternice. Dar nu uita de ce anume sustine un centru de interes si ce ii da viata cu adevarat.

Te rog sa-mi lasi un comentariu si sa-mi spui ce ai inteles din acest articol, daca ti-a placut, ai nelamuriri sau intrebari.

Te salut,

Alina Militaru.

• ← Tu cum te intelegi cu proportiile?
• PDF: Esenta artei de a desena →