Provocare: deseneaza din nou o lucrare veche (alege evolutia in locul perfectiunii)

Salut! 🙂

Am facut ilustratia din stanga undeva prin 2013. Gasisem pe internet o fotografie cu o broscuta urcata pe un melc si mi s-a parut foarte interesanta ideea; un animalut rapid urcat pe spatele unuia care se misca cu incetinitorul.

M-a dus cu gandul la relativitatea timpului si la modul in care e perceput, in functie de activitatile pe care le desfasuram. Cat de repede trece cand facem ceva cu drag, cand ne pierdem intr-o activitate care ne aduce placere, un hobby sau cand suntem in compania unei persoane dragi, in ilustratia de fata avand doi indragostiti pe malul unui lac.

Cat de incet pare ca se misca atunci cand suntem intr-o companie proasta sau facem lucruri care nu ne aduc nici o placere.

Am pus aceasta relativitate pe seama unei zane care decide in fiecare moment cum sa dilate sau sa comprime timpul.

Ideea din articolul de azi e destul de simpla: ia o lucrare mai veche si refa-o.

La ce ajuta?!

Se spune ca omul gaseste satisfactie in evolutie.

Stim cu totii ca perfectiunea nu exista, nu sta in capacitatea umana sa o obtina si totusi tanjim dupa ea si o cautam uneori cu disperare.

Eu iti fac alta propunere; lasa perfectiunea deoparte si alege evolutia. E in puterea ta sa o obtii si ramai cu sentimentul ca munca ta da rezultate, ai o directie in care te indrepti, ai ceva in plus de oferit, etc.

Am cautat fotografia care mi-a servit ca referinta in 2013. Din fericire am gasit-o pe internet. 🙂

In prima ilustratie am un contrast foarte mare, am folosit culori saturare si tus negru pentru contur. E o lucrare dinamica, agitata si are farmecul ei, ce-i drept.

De data asta am vrut mai mult calm, culori mai calde, mai pastelate.

Cand faci o lucrare e bine sa te gandesti si la sentimentul/mesajul pe care vrei sa-l transmiti. Fiecare ilustratie e o poveste pe care o spui iar culorile joaca un rol important in transmiterea mesajului.

Ca sa-ti faci o idee; am mai jos o ilustratie pe care am facut-o pentru un concurs: Medusa prinsa in momentul in care o ajunge blestemul Atenei, temandu-se de monstrul in care se transforma.

In cazul acesta culorile vii, puternice, agitate, imprastiate ajuta la transmiterea mesajului. Daca as lua-o de la capat cu lucrarea de mai jos nu as schimba nimic. Mesajul e clar, simt agitatia, conflictul, teama nu numai prin expresia personajului si prezenta serpilor ci si prin agitatia culorilor care ajuta foarte mult.

In cazul ilustratiei “Zana responsabila cu timpul” subiectul e unul mai degraba romantic, calm, cu o nota de mister. Dramatismul culorilor nu are ce cauta in acest caz.

Inca nu sunt perfect multumita de rezultatul final. Daca l-as lua de la capat inca odata, in viitor, m-as juca mai mult cu luminile si umbrele, as mai face schimbari dar, in mare, in ilustratia de anul acesta culorile ajuta mult mai mult la transmiterea mesajului. 🙂

Acum sa trecem la treaba. 😀

1. Am inceput cu plasarea personajelor din prim plan, in linii mari, ajutandu-ma de fotografia de referinta.

Pana nu personajele toate asezate pe hartie nu are rost sa ma apuc de detalii.

2. Zana e facuta din imaginatie si, in mare parte urmeaza aceleasi linii ca si cealalta. Atat capul e ceva mai mic si i-am adaugat o sa broscutei.

3. Am adaugat apoi, in linii mari personajele din spate. Am folosit o fotografie si pentru acestia fiindca am simtit nevoia sa adaug cateva detalii care nu-mi ieseau altfel. 🙂

4. Primul strat e de obicei foarte deschis si foloseste ca baza pentru toate celelalte. Daca ai anumite zone pe care vrei sa le lasi ca accente e bine sa le ocolesti inca de pe acum.

5. Inainte sa ma apuc de personajele principale care reprezinta de altfel centrul de interes in povestea noastra am vrut sa dau o culoare de baza pe copacii din spate, apa si piatra pe care sta melcul.

Am lucrat cu culori diluate si le-am lasat sa curga unele in altele. Se creeaza niste efecte frumoase care o sa-mi fie de ajutor mai tarziu.

Nu am exagerat cu detaliile insa. Ideea e ca fundalul sa sustina centrul de interes prin cromatica si detalii, nu invers.

6. Am dat o culoare si trunchiurilor de copac iar apoi mi-am mutat atentia catre personajele mele.

Dupa cum vezi, in momentul acesta broasca se pierde cu totul in tufele din fundal fiindca are aceeasi nuanta de verde.

Intr-o situatie de genul acesta tendinta mea era sa apelez la tus si sa-i fac conturului cat mai bine definit.

De data asta nu o sa sar la cea mai simpla solutie. Am decis sa nu folosesc tusul in ilustratie.

7. Am ales pentru zana o nuanta calda de portocaliu. Culorile calde ies in fata pe cand cele reci par mai indepartate.

8. Am trecut la cochilia melcului si am urmarit tiparul din fotografie.

Pentru detaliile fine ai rabdare sa se usuce bine culorile puse anterior.

9. Din toata ilustratia cred ca piatra a reprezentat cea mai mare provocare pentru mine. Are o anumita textura si nuante diferite de griuri si verde.

Tendinta mea e sa ma pierd in culori si detalii dar cu cat migalesc mai mult la genul acesta de textura, cu atat iese mai prost.

Ia-ti un minut, doua sa observi imaginea de aproape si de la distanta. Vezi cum arata forma mare a obiectului texturat, unde pica lumina si cum se formeaza umbrele. Nu pierde din vedere volumul in cautarea texturii. Pana la urma e doar o piatra si joaca un rol secundar, de fundal in ilustratia noastra.

Am lucrat la ea putin cate putin, ramanand concentrata pe melc.

Intorcandu-ne la melc, ia-ti un minut sa-l observi si pe acesta. Sunt cateva nuante foarte frumoase, calde de mov, portocaliu, etc. iar modul in care pica lumina mi se pare incredibil.

Joaca-te cu culori diluate in cazul acesta si pune pata langa pata.

10. M-am intors la zana si la broasca.

Pentru aripile zanei am cautat cativa flututri sa-mi fac o idee mai buna de ce vreau sa obtin.

Broasca are o aura frumoasa de la lumina care vine de sus. Am pierdut-o pe parcurs intr-o oarecare masura dar am revenit cu un pix cu gel alb pentru a face conturul si a scoate broasca in evidenta.

Avand in vedere ca, spre deosebire de fotografie avem un personaj in plus, zana, m-am jucat putin cu umbrele de pe broasca sa dau senzatia de naturalete.

11. Avand personajele din fata in mare parte realizate m-am putut concentra acum pe fundal. Am adaugat cateva umbre in tufisurile din spate pentru a scoate mai bine in evidenta broasca. M-am jucat putin si cu pietrele din stanga iar apoi, cu cateva tuse discrede de culoare am redat senzatia de apa, in fundal.

Am adaugat cateva detalii si pe melc cu pixul cu gel alb.

12. La final de tot am facut personajele din fundal. Sunt importante pentru poveste dar nu atat de mult ca cele din primplan. Nu am exagerat cu detaliile.

Acesta e rezultatul final. Concluziile le poti trage si tu.

Din partea mea, cred ca inteleg mai bine povestea din spatele acestei ilustratii si am folosit mai bine culorile pentru a transmite povestea.

E un exercitiu frumos pe care te provoc sa-l incerci si tu.

Astept comentariul tau sub articol, sa-mi spui cum ti s-a parut provocarea de azi si ce ai mai desenat in vara asta.

Am nevoie de ajutorul tau pentru a decide directia cu articolele viitoare. Am mai multe idei/directii si vreau sa ma ajuti sa aleg:

1. Continui pe tema ilustratiei cu un articol din seria “Poveste in trei cuvinte si o ilustratie”
2. Vin cu un articol despre materialitati, cum desenezi hainele pe o silueta astfel incat sa para natural.
3. Ne intoarcem la portret. Vreau sa ma joc cu expresivitatile si am un exercitiu pe care vreau sa-l incerc.
4. Am niste acuarele pe care vreau sa le incerc si sa-ti arat cum performeaza. Caut de ceva timp niste acuarele ieftine si usor de gasit in orice magazin pentru cei care vor sa incerce aceste materiale dar nu vor sau nu pot sa investeasca mult in materiale.

Pana data viitoare iti urez spor si inspiratie.

Alina Militaru

PS: Daca gasesti folositor articolul de azi aboneaza-te cu numele si adresa de mail. O sa primesti un mesaj de cate ori apare un articol nou pe blog. O sa afli despre cursuri si concursuri cand o sa organizeze.

• ← Cum pictezi un simplu copac in acuarele.
• Cum inveti sa desenezi portrete mai expresive →