Contrastul clarobscur si iluzia volumului in pictura (2)

Salut si bine ai venit in partea colorata a artei! 🙂

Cand vorbim de culoare vorbim de cele sapte contraste:

1. Contrastul culorilor in sine

2. Contrastul clar-obscur (valoric)

3. Contrastul cald – rece (termic)

4. Contrastul complementarelor

5. Contrastul simultan

6. Contrastul de calitate

7. Contrastul de cantitate

Alaturi de o scurta introducere si cativa termeni de specialitate am scris in primul articol si despre primul contrast, cel al culorii in sine, asa ca, daca nu l-ai citit inca, nu-l sari.

INTRODUCERE IN PARTEA COLORATA A ARTEI

Ma bucur sa pot scrie despre diferite subiecte pentru tine si apoi sa primesc intrebarile din comentarii. Ma pune in situatia de a aborda totul cu mai multa claritate si de a-mi raspunde la unele din intrebarile mele la care nu am raspuns pana acum intr-un mod clar.

In articolul trecut am primit niste intrebari interesante din partea Anei, intrebari pe care mi le-am pus si eu in momentele mele si la care, de data asta, a trebuit sa dau un raspuns clar. Mi-a dat mie o perspectiva noua asupra desenului, sper ca si ei la fel si vreau s-o impartasesc si cu tine inainte sa-ti scriu despre al doilea contrast.

Ana m-a intrabat daca exista libertate in arta, acea libertate a creatiei de care toti vorbesc, avand in acelasi timp atatea reguli ce trebuie urmate. O a doua intrebare a fost daca poti evita cele sapte contraste, daca sunt artisti care nu le foloseste si totusi creatiile lor sunt bune.

Am facut o analogie cu bucataria si bucatarii fiindca toti suntem familiarizati cu asta intr-o masura mai mare sau mai mica.

La fel ca si artistii, bucatarii pot fi impartiti in trei categorii in ideea mea:

1. Bucatarii incepatori care trec prin bucatarie mai degraba sa manance. Poate ca stiu sa-si incalzeasca singuri mancarea, poate experimenteaza cu cate un ou prajit atunci cand frigiderul e gol sau nu stiu nici macar sa dea drumul la aragaz.

Ideea e ca in bucatarie ai nevoie de “retete” ca sa-ti faci ceva de mancare si macar sa fie comestibil iar asta presupune niste “reguli”, ceea ce inseamna ca sunt alimente care functioneaza bine impreuna, in anumite cantitati si sunt alimente care nu au ce cauta unul langa altul nici macar in frigider fiindca isi imprumuta mirosurile specifice…

Inlocuieste cuvantul “alimente” cu “culori” si poti face trecerea in lumea artei. Contrastele se formeaza automat cand doua culori se alatura pe o foaie de hartie. Intrebarea e daca le folosesti in mod constient sau nu.

Sunt putin oameni care pot fi atat de “incepatori” in ceea ce priveste desenul, avand in vedere ca e activitatea principala a oricarui copil, macar pana incepe scoala si atentia lui e furata de alte lucruri. Tine mai degraba de a-ti aminti de cum se amesteca culorile si de curiozitatea de a  incerca si a observa efectele.

2. Aici sunt bucatarii buni, cei care urmaresc indeaproape reteta bunicii si o fac atat de bine incat devine perfectiune.

Nu e mult de spus in acest caz; urmezi regulile ca pe litera de lege, alegi materiale de calitate intr-o cantitate potrivita, intocmai ca in reteta. La final ai un rezultat aproape predictibil.

Iar retetele se gasesc peste tot, inclusiv pe acest site.

3. Bucatarii foarte buni – aici incepe distractia si libertatea in arta de care se tot vorbeste.

E destul de clar ca nu poti avea pretentia sa ajungi un bucatar foarte bun doar din experienta proprie, mai ales daca nu poti praji un ou ochi fara sa-l spargi, sa-l arzi si sa arzi si bucataria in proces…

De asta avem nevoie de experienta altora ca punct de plecare, fie ca e vorba de un profesor la scoala de bucatari, un maestru pe care il urmaresti la televizor, un maestru pe care il urmaresti intr-un restaurant ca asistent sau bunica de la care sunt sigura ca poti afla multe trucuri.

Dar nu te opri aici…

Ai urmarit vreodata o emisiune de gatit, dar una dedicata gatitului profesionist, nu o emisiune de divertisment care, printre altele, se mai prinde unul sa gateasca oua prajite in nu stiu ce stil?!

Eu am urmarit si am fost fascinata pur si simplu. Modul in care isi alege incredientele un astfel de bucatar, cum le pune la indemana, apoi cum atinge totul, cum foloseste cutitul sa taie cu o repeziciune uimitoare, cum jongleaza cu incredientele, cum le amesteca, cum alege proportiile potrivite, gusta si apoi vine comentariul acela “mai are nevoie de putina sare” sau orice altceva. Amestecurile de culori, texturi si arome e incredibil si imi da pofta sa ma pun sa desenez.

Ma uit la miscarile corpului si la expresivitatea lui si vad o continuitate ca si cand s-ar misca prin bucatarie ca un inotator prin apa. Asta e ARTA la cel mai inalt nivel si nici nu se mai pune problema de libertate. Se vede ca oamenii acestia nu sunt rigizi in deciziile pe care le iau, desi “cunosc regulile”. Daca gusta mancarea si se vede ca mai are nevoie de ceva nu-si pun problema ca nu scrie asta in reteta.

Am doi bucatari preferati: Gordon Ramsay si Jamie Oliver. Nu-i urmaresc frecvent si nu ma intereseaza neaparat bucataria dar e un deliciu pentru mine numai sa-i vad jucandu-se cu incredientele, sa imprumut din entuziasmul lor, sa ma umplu de energie.

Arta e tot ce ne inconjoara, arta e in bucatelile din noi pe care le punem in tot ce facem.

Imi pare rau ca poate am deviat putin de la subiect. Daca vrei teorie pura o poti gasi in carti de specialitate si in multe alte articole pe net.

Eu vreau altceva de la tine. Eu vreau sa-ti murdaresti mainile si sa pui in practica tot ce inveti aici prin desenele tale, sa aduci bucatica ta de personalitate care sa condimenteze totul iar apoi sa duci asta in toate celelalte arii ale vietii.

Nu e vorba de indemanare sau de perfectiune; e vorba de bucurie, de curiozitate, de interes, de un strop mic de tot de pasiune si inca unul de nebunie. Asta vad eu in oamenii acestia. Da, au indemanare, dar asta tine de foarte multa practica si e doar un rezultat al pasiunii lor pentru arta gatitului.

“Pasiune” e un cuvant mare si foarte pompos. Nu o sa iubesti tot ce faci in fiecare zi dar o sa ai momente de sclipire iar cand aceste momente apar lasa-te dus de curiozitate. Nu cauta entuziasmul si bucuria specifica pasiunii, dar invata sa le observi cand apar si lasa-te dus atat cat tine. Intr-un final se poate transforma intr-un stil de viata.

Asa cum spunea maestrul din filmul “Razboinicul pasnic”; “Tu practici gimnastica. Eu practic viata.” sau ceva de genul acesta. Daca nu ai vazut filmul sa-l vezi; e foarte bun.

CONTRASTUL CLAROBSCUR

Data trecuta am vorbit despre contrastul culorilor de baza, rosu, galben si albastru.

Azi vorbim de contrastul dintre lumina si umbra (clar – lumina, obscur – intuneric). La baza lui stă valoraţia, adică raportul dintre valorile deschise şi închise. La cel mai inalt grad al sau, contrastul clarobscur se formeaza intre alb si negru.

Apoi sunt tonurile care se formeaza din amestecarea unei culori cu alb sau negru si care, alaturate intr-un desen creeaza contrastul clarobscur.

Chiar si intre culorile in care nu ai amestecat deloc alb sau negru este prezent acest contrast intr-o mai mica masura, ce-i drept; albastrul este mai inchis decat oranjul, violetul decat galbenul sau rosul, etc.

La intensitatea lui maxima a fost folosit mai intai in timpul Renasterii iar apoi in Baroc, de catre pictori cum sunt Caravaggio, Rembrandt sau Da Vinci.

Pentru mai multe informatii cautati aceste curente artistice in cartile de Istoria Artei. 🙂

Se creeaza efecte dramatice, teatrale, misterioase, asa cum poti observa in picturile pe care o sa ti le dau ca exemplu.

“Neincrederea sfantului Toma” – Caravaggio

“Narcis” – Caravaggio

“Lectie de anatomie” – Rembrandt

“Filozof in meditatie” – Rembrandt

“Camatarul” – Rembrandt

“Mona Lisa” – Da Vinci

Observa cum au folosit pictorii acest contrast ca pe niste refrectoare indreptate spre exact catre ceea ce ei au vrut sa iasa in evidenta, lasand restul in umbra, dand o nota de mister si dramatism picturilor.

Sursa de lumina e intotdeauna bine definita. Chiar daca se afla in afara picturii poti observa usor de unde vine. Mai mult de atat, e puternica si bine canalizata.

La capacitatea sa maxima apare si iluzia de volum si de tridimensional mult mai evidenta decat daca ai folosi doar culorile pure, fara nonculori (alb si negru).

Prin amestecarea culorilor cu alb si negru acestea isi pierd din intensitatea cromatica si totusi operele de arta pictate intr-un clarobscur evident nu sunt cu nimic mai putin expresive.

Acesta e articolul de azi. Lasa-mi un comentariu si spune-mi ce parere ai despre acest contrast si daca stiai de el.

Asa cum spuneam mai devreme, spre deosebire de contrastul culorilor in sine, el apare in toate desenele prin diferenta de luminozitate dintre culorile folosite dar e mult mai puternic atunci cand adaugam alb si negru.

Mi-ar placea sa vin curand si cu un exercitiu prin care sa pui in practice contrastele. Ce parere ai? Te-ar interesa?

Pana data viitoare iti urez spor la desenat si multa inspiratie.

Alina Militaru

• ← Introducere in partea colorata a artei (1)
• Exercitiu de culoare si contrast →