Contrastul complementarelor si construirea unui centru de interes (3)

Salut! 🙂

Azi ma intorc la culori, la cel de-al treilea contrast, al complementarelor si odata cu el am decis sa  profit de oportunitate si sa fac si un mic exercitiu. Modelele vor fi niste ghemotoace de pene colorate.

Articolul o sa fie destul de lung dar ai putina rabdare cu mine. El vine in continuarea primelor doua articole despre culoare:

Introducere in partea colorata a artei

Contrastul clarobscur si iluzia volumului in pictura

Daca nu le-ai citit inca ai link-urile mai sus.

Sunt trei perechi de complementare si se formeaza intre o culoare primara si culoarea secundara opusa pe cercul cromatic:

rosu – verde

albastru – oranj

galben – violet

Este nu numai fundamental dar si omniprezent datorita constructiei ochiului uman care are tendinta de a-si construi singur complementara culorii pe care o vede pentru a aduce un echilibru.

Poti verifica asta simplu; privind un disc rosu pe fundal alb da senzatia unei aureole verzui. Privind acelasi disc pentru 1-2 minute si apoi mutandu-ti privirea pe un ecran alb, vei vedea pentru cateva secunde un disc verzui.

Asta se intampla cu toate celelalte complementare.

Prin alaturare se sustin reciproc, se evidentiaza creand un contrast foarte puternic.

Prin amestecare in cantitati egale se anuleaza, rezultatul fiind niste nuante de griuri colorate, murdare, imbacsite.

Cu toate ca teoretic exista un echilibru intre cele doua culori dintr-un grup de complementare asta nu inseamna ca folosirea lor in stare pura o sa creeze armonie.

Ca si in cazul contrastului culorilor in sine, este recomandat folosirea culorilor complementare alaturi de alb, negru si griuri spre exemplu care sa aduca “pauze” in desen si sa puna in evidenta acest contrast devenind “fundalul”.

Asa cum probabil o sa-ti dai seama la final, contrastele au roluri diferite. O parte dintre ele sunt foarte puternice si au rolul de sare si piper in desen. Le poti folosi pentru a scoate in evidenta partile din desen care sunt centrul de interes. Astfel de contraste sunt cel al culorii in sine si contrastul complementarelor.

O alta parte din ele fac parte din acele asa zise “pauze”, fundalul care pune in evidenta ceea ce e in prim plan, tocmai pentru ca el este intr-o atat de mare armonie si muzicalitate plastica incat nu creeaza un impact puternic, ci au un efect de calmare.

O alta parte vorbeste despre echilibrul dintre primele doua categorii.

La finalul acestor articole sper sa ajungem impreuna la o intelegere mai buna a culorilor, fiindca fiecare combinatie dintre aceste contraste transmite emotii diferite.

Un alt mod de a folosi contrastul complementarelor este prin a folosi cantitati diferite de culoare.

Ca exemplu; daca ai un desen in care ai folosit preponderent nuante de albastru, in tonuri si nuante nu foarte intense, si adaugi cateva picaturi de oranj, care e complementara, ai reusit sa atragi instantaneu atentia catre acele cateva puncte de oranj care devin centrul de interes al lucrarii tale.

Sau invers, bineinteles; o lucrare in nuante calde, de oranj, amestecat poate si cu putin alb si/sau negru pentru o varietate mai mare a culorilor si crearea acelor pauze de care vorbeam, va sustine foarte bine o pata de albastru intens bine pusa pe ceea ce tu vrei sa fie centrul de interes.

Joaca-te asa si cu celelalte doua perechi de complementare si vei avea ce explora pentru o buna bucata de timp. 🙂

O sa trec acum la exercitiul despre care iti vorbeam.

Am gasit pe internet o fotografie cu un grup de ghemotoace de pene colorate in complementarele mele preferate: oranj si albastru. Mi-a atras atentia instantaneu, nu trebuie sa-ti spun, si am salvat-o in calculator pentru un posibil desen viitor.

Apoi mi-a venit ideea de a o folosi in acest articol asa ca hai sa ne murdarim putin manutele cu culori.

1. Avem una bucata crenguta abia schitata.

2. Si noua bucati ghemotoace abia schitate cu un creion B1.

3. Adaugam codite la fiecare in parte. Nu e nevoie sa fie perfecte. Oricum la un moment dat o sa stergem creionul. Ne foloseste doar ca linii ajutatoare, pentru inceput.

4. Adaugam culoare si asteptam sa se usuce.

5. Apoi trecem la urmatoarea pasare. Adaugam culoare si asteptam sa se usuce…

6. A treia, apoi a patra pasare…

7. Asta pana terminam toate cele noua pasari.

8. Cateva pete de oranj care sa dea viata desenului.

9. … si caciulite cu rosu si albastru. In punctul acesta chiar aratau ciudat. 😀

Exista intotdeauna un punct in care lucrurile nu ies cum le am in minte.

Ca sa fiu sincera, nici unul din desenele mele nu iese vreodata exact cum mi-am imaginat si abia acum incep sa ma obisnuiesc cu ideea asta.

Chiar daca am o idee de la care plec sau pur si simplu incep cu gandul de a vedea pe parcurs unde o sa ajung, intotdeauna exista acest punct, cand am impresia ca totul arata exact asa cum nu ar trebui, fara forma, fara o directie spre care sa ma indrept.

De aici lucrurile merg mai incet fiindca nu stiu exact ce sa fac.

Din experienta insa, daca decid sa merg inainte, mai mult dupa instinct decat bine gandit, de obicei se formeaza o idee destul de repede, apare un CLIC si dintr-o data detaliile ce trebuie adaugate se cer singure, asa cum o culoare pusa pe alb formeaza automat in ochii nostri complementara ei.

Lucrurile sunt, poate mai previzibile cand vine vorba de creion. Culoarea insa are modul ei de a ma surprinde.

10. Am ales sa folosesc penita si tusul pentru  precizie mai mare in privinta ciocurilor. Daca nu te descurci bine cu tusurile din calimara si penita, poti folosi un pix cu tus.

11. De aici am trecut la detalii. Am desenat coditele cu  un gri deschis. Apoi cateva liniute care sa redea putin textura fulgilor.

12. Alte detalii; am colorat crenguta cu acuarele si m-am intors la tus pentru accentele de pe coada. Am adaugat si gherutele iar in final m-am jucat putin cu verdele din fundal.

Ah! Da. Am mai avut la indemana un pix cu gel alb cu care am facut pufuletul de deasupra ciocurilor.

Nu pretind ca a iesit exact ca in fotografie dar imi place desenul final. Mi s-a parut amuzant si dragut de facut.

Astept acum sa-mi spui ce parere ai tu despre acest exercitiu de culoare daca decizi sa-l incerci.

Daca vrei sa incerci acest contrast pe un alt exercitiu, o poti face in acest articol, alaturi de primele doua contraste:

Exercitiu de culoare si contrast

Ar fi interesant sa incerci toate cele trei perechi de complementare in trei desene diferite. Vezi care dintre ele iti vine mai natural sa-l folosesti si in ce cantitati.

Poate sunt doar eu sau nu, dar am observat ca folosesc foarte mult contrastul albastru – oranj; albastru fiind culoarea de baza iar oranjul in mare parte ca accent.

Asta imi vine mie natural. Reusesc sa le echilibrez mai bine, mai usor dar mi-am propus sa explorez si celelalte doua contraste.

Ce culori obisnuiesti sa folosesti tu? Care culoare se termina mai repede? Ai incercat sa creezi ceva din culorile pe care nu le-ai folosit pana acum?

Pentru mine galbenul e cel mai putin folosit in cutiuta mea cu culori. Care e culoarea ta de care te atingi rar si ai primi o provocare de a o folosi intr-un desen pe suprafete mari? asta doar pentru a explora la maxim culorile pe care le ai la dispozitie.

Eu o sa-mi pun aceasta provocare, de a folosi galbenul in urmatorul desen pe care o sa-l fac in acuarele. O sa fie cel putin interesant.

Pana data viitoare iti urez spor la desenat si multa inspiratie.

Alina Militaru

PS: Daca iti place ceea ce scriu poti sa te inscri cu numele si adresa de mail in formularul din dreapta. E GRATIS. Vei primi la inscriere un mic ghid despre cum sa desenezi un portret, iar apoi vei fi anuntat prin mail de cate ori va aparea un articol nou pe site.

• ← Cum desenez parul cret
• Contrastul cald – rece si iluzia de distanta intr-un peisaj (4) →