Maratonul caietelor de schite. Concluzii si lectii invatate -partea 4-

By Alina Militaru June 5, 2020 acrilice, acuarele, animale pasari si insecte, creion grafit, din lumea artistului, peisaje, interioare, naturi statice No Comments

Salut!

Articolul de azi este despre finalizarea lucrurilor incepute si despre lectiile invatate in proces.

Am inceput aceasta serie de filmulete acum doi ani, doua luni si vreo doua zile. Se presupunea a fi o serie de filmulete cu data limita intr-o luna (desi daca este sa fiu realista stiam de atunci ca nu aveam cine stie ce sanse sa filmez, sa editez si sa postez in fiecare zi, timp de o luna). Acum, avand ceva mai multa experienta imi dau seama cat de ridicola a fost ideea de la inceput. 😀 )))

Asta nu inseamna insa ca nu a avut lectii importante sa ma invete.

Seria a avut trei scopuri mari si late:

Sa ajung sa nu ma mai simt ca o idioata vorbind singura, in fata unei camere de filmat.
Sa invat sa-mi editez filmuletele mai bine.
Sa mai termin din caietele de schite care se perinda prin casa si ma aduc in pragul nebuniei.

Am lasat seria aceasta in aer cam dupa 26 de episoade iar ultimele doua filmulete mi-au luat doi ani, doua luni si doua zile sa le postez. Ca sa vezi!!! 😀

Am invatat cum sa-mi aleg bataliile.

Daca ma urmaresti de ceva timp stii ca obisnuiesc sa intru in destul de multe provocari. Imi place sa incerc lucruri noi, materiale, idei, stiluri, etc.

Asta nu inseamna insa ca duc la bun sfarsit ceea ce incep. De fiecare data cand renunt la ceva ce mi-am propus sa fac imi scade inca putin increderea in mine.

Sunt proiecte si idei pe care nici macar nu le-am inceput de teama ca sunt “prea mari” pentru mine.

Altele care m-au blocat in a face altceva; “nu mai incep nimic pana nu termin ce am inceput”.

Sunt incapatanata si am uneori perioade in care sentimentul de vina devine usor coplesitor.

Cu seria aceasta mi-am dat seama repede ca termenul limita de 30 de zile pentru 30 de filmulete e complet nerealist. Cu toate acestea nu am putut sa nu ma autoblamez pentru “nereusita mea” in loc sa ma bucur de cele 20, 21, 22 de filmulete pe care le facusem deja in cele 30 de zile.

2. Am invatat sa-mi pun corect termene limita, sa ajustez cand e nevoie si sa-mi pun de la inceput scopul pentru care muncesc sa duc la final acea provocare.

Acest punct deriva din primul. Mi-a fost destul de clar de la inceput care sunt termenele; 30 de zile, 30 de filmulete.

Am incalcat prima parte dar cat de important este cu adevarat acest termen in cazul de fata?!

Aici intervine scopul sau scopurile pe care le-am mentionat la inceputul articolului. M-am apucat de aceasta serie fiindca voiam sa devin mai buna in a produce filmulete.

In acea perioada faceam trecerea intre articolele scrise, cu fotografii si articolele filmate. Tot procesul era tortura pentru mine. Nu numai ca era greu de facut si era nevoie de mult timp dar imi venea nenatoral totul. Fiecare pas trebuia verificat de zece ori. Ma balbaiam si nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce pot sa vorbesc in zece minute de filmare (acelasi proces a fost si cand am inceput articolele scrise dar cine mai are curaj sa-si aminteasca cum am inceput blogul?! 😀 ).

Dupa 20 de filmulete facute in cele 30 de zile procesul a devanit mult, mult mai fluid, chiar daca nu neaparat lipsit de obstacole si provocari.

In ceea ce priveste caietele de schite neterminate mi-am dat seama ca nu-mi pun problema cum trebuie. Da, e important sa termin ce incep iar un caiet de schite incheiat are darul de a-mi trezi un sentiment ciudat de implinire.

Cu toate acestea un caiet de schite e locul meu de joaca, unde explorez idei si materiale noi, unde nu exista cuvantul “gresit”. Nu merita sa dau la o parte acest sentiment de siguranta si acceptare pentru a putea spune ca am ajuns la finalul tuturor caietelor. Acum sunt mult mai ok cu teancul meu de caiete de schite neterminate (am terminat unu si sunt la ultimele pagini cu inca doua. Ieeei! ).

Cel putin am optiunea de a schimba dimensiunea caietelor, formatul, grosimea, textura, culoarea de cate ori am chef pentru a-mi pune in practica orice nebunie imi trece prin cap.

3. Mi-am permis sa incerc lucruri noi, chiar daca filmam ceea ce faceam si aratam lumii cat de “bine” ma descurc eu cu guase (ep 5 si 22), cum ma stradui sa inteleg zborul unei gaste (ep. 12) si cum invat sa desenez pe hartie kraft (ep. 1 si 26).

Greselile sunt importante sau cel putin acceptarea faptului ca nu orice experiment o sa iasa bine. Sunt momente in care iese dezastru dar si in acel dezastru sunt bucatele care ma surprind in mod pozitiv si care nu au fost planuite initial.

Nu-mi permit sa las la voia intamplarii tot procesul cand lucrez la un proiect sau pentru o comanda dar imi pot permite sa deschid un caiet de schite si sa ma las dusa de val.

4. Caietul de schite nu e scopul final.

La inceput eram inebunita sa adun caiete de schite ca si cand acesta era scopul vietii mele.

Ideea de caiet de schite a fost destul de revulotionara pentru mine atunci cand am descoperit-o. A fost un moment de “AHA!” daca intelegi ce vreau sa spun. A venit ca raspuns la nevoia mea de a studia in continuare si de a experimenta cu lucruri noi chiar daca nu mai urmam o scoala de arta.

Trebuie sa recunosc insa ca m-a luat valul rau de tot la un moment. Am urmarit zeci, daca nu sute de filmulete pe youtube, in care alti artisti isi prezentau caietele de schite. Am facut din asta o mica/mare obsesie si un mod de a evita transferul lectiilor invatate din caietele de schite in proiecte cu alta finalitate.

5. Am invatat lucruri tehnice; cum sa pictez un crocodil (la un moment dat am pictat o ilustratie cu un crocodil si am folosit schita ca referinta). Cum sa desenez oameni in miscare, imbracaminte cu pliuri si detalii care sa para naturale. Am facut schite ale mainilor in diferite pozitii. Am desenat un monstrulet in tus (pe care l-am folosit mai tarziu intr-o banda desenata).

Repetitia e mama invataturii. Acesta e si unul din motivele pentru care am atatea caiete de schite. Tind sa dau o tema specifica anumitor caiete, cu scopul de a exersa lucruri pe care nu ma simt complet stapana.

Am un caiet de schite pentru anatomie.

Am un caiet de schite pentru animale si natura in general.

Am caiete de schite pentru portrete.

Am un caiet de schite micut pentru pictura in aer liber (il iau cu mine cand e vreme frumoasa si vreau sa mazgalesc ceva altundeva decat in mediul meu natural 😀 ).

Am un caiet de schite pentru reproduceri. Am lectii de invatat de la alti artisti.

Am caiete de schite in miniatura ca sa invat sa pun detalii pe dimensiuni mici.

Cele treizeci de filmulete sunt deci doar suprafata. Mi-am creat un loc de joaca si exercitiu complet. Chiar daca devine uneori coplesitor.

6. Am invat sa finalizez ceea ce incep.

Nu e vorba doar de aceasta serie. Uneori “bataliile” sunt castigate altfel decat mi-am propus initial. Uneori o batalie e castigata prin lectiile invatate.

De data aceasta insa am ales sa-mi duc pana la capat batalia, chit ca e cu intarziere.

De data aceasta avea sens sa termin. Mai aveam trei filmulete de postat. Apoi au mai ramas doar doua dintre care unul era deja filmat. Devenise ridicola toata treaba asta si imi era destul de clar ca ma pricopsisem cu un dracusor pe creier care nu avea ce cauta acolo. In plus era usor de inlaturat, pur si simplu terminand seria.

Am placerea deci sa-ti prezint ultimele 9 filmulete din “Maratonul caietelor de schite”.

Sper sa-ti dea inspiratie pentru propriul loc de joaca.

Spre final mi-ar placea sa primesc un comentariu de la tine si sa-mi spui pe ce teme din cele 9 (sau 30 filmulete) ti-ar placea sa mai discutam in articolele/filmuletele urmatoare.

In ultimul timp mi-au devenit atat de dragi articolele filmate incat am ales sa filmez si sa postez in fiecare saptamana cate un articol nou.