Natura statica – cum dai viata obiectelor cu cateva linere ieftine

Salut, omule iubitor de frumos!

Ma bucur sa ne reauzim cu bucurie si inspiratie. Am decis ca de data asta sa-ti scriu. Imi era dor de sunetul tastaturilor de pe laptopul meu si de gandurile care se formeaza in liniste si pot fi sterse cu doua lovituri de tasta atunci cand incep sa devieze de la subiect. 😀

Acum, la inceput de an ma uitam peste cele mai populare articole scrise de mine, toate vechi, toate se incapataneaza sa ramana pe primele locuri. Printre ele un articol despre natura statica pe care l-am scris cu gandul de a ajuta elevii care voiau sa intre la un liceu de arta.

E un articol folositor dar e genul de natura moarta pe care il faceam in liceu, nu cu foarte multa tragere de inima, dupa ce am mai studiat inca vreo cincizeci de oale inainte, aceleasi, puse intr-o ordine diferita.

De data asta am pornit la drum cu alt gand; “Daca ar fi sa fac asta din pura placere, cu gandul de a da viata pe hartie acelor obiecte, cum as face-o?”.

In primul rand i-as pune culoare. In al doilea rand, as alege o fotografie luminoasa, calda. In al treilea rand as face-o pe dimensiuni mai mici ( in liceu am lucrat pe A3 si 50 pe 70). Ar mai fi cateva criterii dar ai prins ideea.

Pasii sunt aceiasi ca si in articolul anterior despre natura statica, doar am facut-o sa-mi placa si mie. 😀

(P.S.: Daca nu ai vazut primul articol iti las un link. S-ar putea sa te ajute; Natura statica; prima proba pentru atmiterea intr-ul liceu de arta )

Ca instrumente de lucru mi-am luat un set de linere colorate, pe baza de apa, de la Staedtler

Primele linere de genul acesta le-am cumparat pe vremea liceului, din Diverta. Nu am stiut niciodata sa le folosesc la potentialul lor maxim. Stiam ca sunt colorate si ieftine. Pe atunci era vreo 2 lei linerul parca.

Ideea e ca nu sunt rezistente la apa ceea ce nu le prea face compatibile cu acuarelele. Abia de curand am avut o revelatie; LINERELE ASTEA POT INLOCUI SI ACUARELELE. Nu e nevoie sa le folosesc cu altceva fiindca ele se comporta oricum asemanator acuarelelor.

Cu putina practica si imaginatie, cu cateva linere de genul acesta poti face lucruri grozave daca stilul te avantajeaza.

Ne apucam imediat si de treaba.

Aceasta e imaginea folosita ca referinta.

1. Prima imagine e destul de vaga. Primul lucru de care trebuie sa tii seama este compozitia (o sa-mi multumesti mai tarziu).

Nu te apuci de nimic altceva pana nu te asiguri ca toate obiectele o sa incapa corect pe pagina, la dimensiunile potrivite. Altfel o sa te pomenesti mai tarziu ca ramane prea mult spatiu intr-o parte, “nu arata bine” si deformezi obiectele ca sa “arate bine”.

Ai grija la proportii si la paginatie. Aranjeaza obiectele cum trebuie.

In cazul meu s-a intamplat sa ramana prea mult spatiu in partea dreapta. Mi-am dat seama de asta de prima data dar am ales sa “repar” neajunsul compozitiei in alt mod.

2. Ne apucam de constructia fiecarui obiect, avand grija sa ramanem in limitele puse anterior si verificate.

In cazul obiectelor realizate de om, de obicei exista simetrie. Imparte dreptunghiul tau in doua parti egale si fii atent sa arate la fel (urechea cestii evident nu intra in discutie).

3. Perspectiva e la fel de importanta.

Perspectiva e iluzia data de distanta. Cu cat e mai departe un obiect sau parte din obiect cu atat pare mai mic iar daca vrem sa surprindem realitatea trebuie sa tinem seama de asta.

In cazul cestii mele am perspectiva inversa (o greseala des intalnita). Chiar si obiectele cilindrice au perspectiva asa ca fii atent la ea. Ca sa verifici daca ai desenat corect ai grija ca inaltimea obiectului in fata (linia rosie) sa fie mai mare putin decat inaltimea obiectului in punctul cel mai indepartat de ochii (linia violet).

Ca sa corectez ar trebui sa micsorez elipsa de sus a cescutei mele. (E cam tarziu pentru mine. O sa ma multumesc cu ea stramba dar o poti face tu cum trebuie 🙂

4. In cazul cosului cred ca am nimerit si simetria si perspectiva. Elipsele ma chinuie pe mine putin dar ma descurc rezonabil.

P.S.: Si ziarul e in perspectiva. Ai grija cum il pozitionezi.

5. In cazul ceainicului nostru ocupa-te mai intai de corp. Masoara grosimea obiectului in punctele cele mai inguste si cele mai late si fa elipsele aferente. O sa te ajute sa vezi mai bine volumul, sa-l intelegi mai bine.

6. Apoi, pe baza elipselor desenezi forma obiectului.

7. Dupa ce ai un corp bine desenat de poti ocupa de restul detaliilor, avand grija la dimensiuni.

8. La final a ramas planta noastra pe care am ales s-o lungesc putin spre dreapta pentru a corecta compozitia mea dezechilibrata.

9. Am sarit acum la linere si am ales un gri si un galben. Vreau sa scap de creion si toate liniile de constructie ca sa pot trece mai departe dar vreau sa pastrez toate formele intacte si pe cat posibil sa folosesc culori potrivite si deschise la culoare. La fel ca si acuarelele linerele mele nu sunt suficient de opace pentru a putea corecta eventuale greseli mai tarziu.

In plus, tot la pasul acesta am vrut sa dau o forma umbrelor ce se formeaza in jurul obiectelor. Mi s-a parut momentul perfect pentru a obtine si o oarecare claritate asupra lucrarii de ansamblu, inainte sa ma apuc de detalii pe fiecare obiect.

E recomandat sa faci pauze si sa privesti lucrarea ca intreg din cand in cand. Te intereseaza ca obiectele sa arate bine si impreuna, nu numai separat.

10. Asa arata desenul meu fara liniile de constructie.

11. Asa arata dupa ce am venit cu putina apa peste linere si am uniformizat putin culorile. Deja prinde o oarecare forma care imi da curaj sa ma apuc de detalii.

12. Am inceput cu ceainicul ca mi-e drag si iese in evidenta in fotografie.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa definesc reflectiile pe care le vad in el. Daca as fi lucrat in creion liniile ar fi fost abia vizibile. De data nu ma intereseaza realismul asa ca folosesc un gri inchis.

13. Cu acelasi gri hasurez de jur imprejurul formelor si accentelor de lumina desenate mai devreme.

14. Revin cu pensula cu apa peste griul desenat mai devreme si trec peste acele zone albe lasand culoarea sa curga. Formele raman bine definite fiindca apa colorata nu are aceeasi intensitate ca si linerul.

Mai revin apoi cu inca un strat de tus negru peste ceainic evitand, bineinteles, zonele mai deschise.

15. Am trecut apoi la mere si le-am colorat cu un galben, avand grija sa las albe zonele unde bate lumina.

16. Am mai revenit cu un galben ocru si un portocaliu. Au iesit poate putin prea galbene dar imi place cum au prins viata.

Ai grija la umbrele care se formeaza si care dau viata merelor.

17. Mi-a placut foarte mult textura cosului si am vrut s-o prind cat mai bine fiindca o sa dea interes imaginii.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc structura lui, ritmul si directia liniilor care ar trebui sa urmeze forma cilindrica a cosuletului.

18. M-am jucat cu mai multe linere; galben, portocaliu, gri pentru zonele din umbra. Am vrut sa creez dimensiune si varietate.

Am adaugat si apa in zonele de umbra, lasand zonele din lumina mai detaliate si bine definite.

19. In ceea ce priveste planta, incarligatura aceea de frunze, a trebuit sa improvizez putin. Am inceput cu un verde deschis peste care sa pot lucra mai tarziu cu nuante mai inchise si mai desaturate (mai grizate).

20. Am revenit cu o alta nuanta de verde. Am desenat frunze in umbra si m-am jucat putin cu cele din lumina.

Fii atent unde pica lumina in cazul unei plante; pune acolo cele mai multe detalii si culorile cele mai vii. Restul frunzelor lasa-le mai mult schitate, mai plate, mai inchise, in culori domolite. Astfel poti crea dimensiune intr-o planta.

Ghiveciul a fost penultimul desenat urmarind modelul din imagine. Tine seama de faptul ca e un cilindru si urmeaza principiile acestuia.

Pe final aproape ca uitasem de ceasca de ceai. E alba dar are reflexii si umbre fine, gri. Am urmat aceleasi principii/pasi ca in cazul ceainicului.

La final nu uita sa mai privesti inca odata imaginea ca intreg, de la departare. Vezi cum se inteleg toate obiectele unele cu altele. Vezi daca exista echilibru si daca mai e nevoie de modificari.

Cand lucrez mult pe un desen (3, 4, 5 ore) imi place sa iau o pauza spre final. Ma plimb cateva minute, iau o gura de aer sau de apa, ma intind putin si revin apoi sa privesc lucrarea cu ochii noi. De fiecare data ajuta. Ori imi aduce un zambet pe buze; “Ooo! Super!”, mai trag o linie, o semnez si am terminat. Ori vad ceva ce trebuie modificat sau completat, dupa care pot sa zic “Gata! De buna, de rea, cel putin e gata.” si pot merge mai departe in urmatoarea aventura. 😀

Vai cat mi-a placut sa-ti scriu articolul acesta! Sper sa te inspire sa desenezi ceva frumos.

Ma opresc aici ca e deja tarziu.

Daca ai intrebari legate de natura statica lasa-mi un comentariu sub acest articol. O sa-ti raspund cu drag daca sta in cunostiintele mele.

Sugestii pentru articolele viitoare sunt binevenite. Mai am eu cateva idei pe care o sa le pun in practica in perioada imediat urmatoare dar avem un an intreg la dispozitie si mi-am propus sa am un an 2019 productiv. (cel putin am inceput cu entuziasm. 😀 )

Daca nu esti inca abonat pe blog introduce-ti adresa de mail si numele in formularul din dreapta si o sa fii anuntat pe mail de fiecare data cand apare un articol nou pe blog.

Spor si inspiratie iti doresc.

Alina Militaru

• ← Un ceai cald intr-o zi rece – ilustratie in tus si acuarele
• Revizuire linere Staedtler – care sunt punctele forte si care punctele slabe →