Salut, omule drag!

Ma bucur sa pun din nou mana pe tastatura si sa scriu un articol.

Am postat desenul acesta pe facebook deja si am primit un mesaj cum ca ar face discriminari fiindca buzele apartin unei femei. Mi s-a parut amuzant fiindca eu am vazut baieti si barbati cu buze care aproape imi trezesc invidie daca nimic altceva si ma intreb daca sunt singura care a observat asta.

Azi o sa ma joc putin doar cu un tip de buze. Imi trece prin minte ideea ca intr-un articol viitor sa desenez si un zambet frumos, poate de data asta apartinand unui barbat. Stiu ca dintii mi-au dat ceva dureri de cap la un moment dat si banuiesc ca te-ar putea interesa si pe tine.

Pana una alta, am incredere ca te poti descurca cu multe alte forme ale buzelor dupa ce citesti acest articol.

Buzele nu face mar...

Ai avut vreodata lucruri pe care oricat te-ai fi straduit de mult sa le desenezi nu iti ieseau? Mai mult de atat, cu cat ai fi incercat mai mult cu atat mai prost iesea.

Pe clasa a zecea sau a unsprezecea, cand am facut primul portret, m-am impotmolit la ochii. Era un portret chiar reusit, doar ca ochii erau putin ciudati.

Apoi, pe parcursul a multe alte ore, ochii au primit cu mult mai multa atentie din partea mea, decat oricare alta parte a unui portret. Culmea, cu cat le dadeam mai multa atentie, cu atat ieseau mai putin bine.

Stiam ca in orice moment profesoara o sa treaca prin fata desenului meu si o sa spuna aceleasi cuvinte atat de cunoscute: “Frumos, dar nu i-ai prins bine trasaturile.” Si de cele mai multe ori era vorba despre ochii...

Salut!

Ma bucur sa-ti pot scrie din nou, si inca despre unul din subiectele mele preferate; portretul.

Asa cum ti-am spus in articolul de data trecuta, este ceva legat de portret care ma incanta de fiecare data; espresivitatea, emotiile si trairile pe care le pot citi pe chipul uman si pe care le pot transmite mai departe prin desenele mele.

Incepem mica serie de articole cu nasul, cea mai putin bagata in seama parte a chipului fiecaruia dintre noi, cu toate ca este acolo, in centru, prezent uneori chiar in exces.

Adevarul e ca nasul poate fi centru de interes intr-un portret si poate marca personalitatea puternica a unei persoane. Gandeste-te numai la nasul lui Vlad Tepes.

Incep deci, articolul de azi cu un mic sfat; primul lucru pe care trebuie sa-l constientizezi atunci cand incep...

Sunt pur si simplu uimita de chipul uman, de trasaturile caracteristice fiecaruia, de multimea emotiilor ce se oglindeste atat de bine in scralucirea ochilor, intr-o grimasa, o spranceana ridicata, un zambet fals, strangaresc, fortat sau natural. Atat de multe culori, forme si linii, umbre si lumini nu te poate lasa indiferent.

Iar daca se intampla sa ai langa tine o persoana mult iubita, cu siguranta fascinatia e mult mai mare.

Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa privesti o persoana vorbind minute in sir, poate chiar ore. Mie mi s-a intamplat. Jocul buzelor modelandu-se in jurul literelor si cuvintelor e fascinant.

Sclipirea din ochii ce apare si dispare constant atunci cand persoana pe care o ai in fata e pasionata de ceea ce vorbeste te prinde instant in mreje.

Sprancenele care ...

Salut!

Azi mi-am propus sa-ti scriu despre simetrie, fiindca stiu cat de multe dureri de cap mi-a dat de-a lungul timpului si nu ma indoiesc ca si tu ai avut parte de cateva perioade de genul acesta.

Pe de o parte e frumos si destul de simplu sa ai parte de simetrie in desen. Imi amintesc de orele din liceu cand faceam portrete. Aveam ca model un tip simpatic, foarte priceput la meseria de model fiindca reusea sa stea statuie, fara sa miste un muschi, sase ore la rand, cu pauze de zece minute in care, sincer, ma lua prin surprindere cand il vedeam ca se misca brusc.

Ne asezam toate in semicerc, in jurul lui (eram doar fete in grupa) iar cele mai “vanate” locuri erau cele din centru, in care il puteam vedea din fata.

I-am desenat portretul din toate unchiurile posibile, dar trebuie sa r...

Unul din lucrurile care imi plac foarte mult cand vine vorba de desen este textura, iar cand ma gandesc la textura imi vine in minte blana, lemn, sticla, piele, portelan, textile de tot felul, os, pene, nori, fum, frunze…

E o provocare si pentru mine sa desenez lucruri de genul acesta si nu ma aventurez foarte departe deocamdata, desi e unul din lucrurile pe care vreau sa le studiez curand.

Pana atunci insa, in acest articol fiind vorba de baza in desen, vreau sa-ti vorbesc despre miscarea naturala a mainii si cum poti folosi asta in avantajul tau.

Daca esti atent la artistii buni, la modul in care hasureaza, iti dai seama ca in majoritatea cazurilor hasura e aceeasi.

Ideea e urmatoarea: cu cat ai o hasura mai curata, cu atat mai bine iti ies desenele...

Desenez de cand ma stiu.

Si am ajuns in final sa-mi dau seama ca e mare lucru sa pot completa aceasta propozitie cu un verb care exprima o actiune creativa de orice fel: ” …  de cand ma stiu/de cativa ani/de peste un an.” Mai mult de atat, sa exprime o actiune creativa izvorata dintr-o pasiune.

Cand aveam 12, 13 ani, obisnuiam sa strang intr-o cutiuta  betisoarele de chibrit folosite. Cand aveam nevoie de un astfel de betisor, aproape ca asteptam langa mama sa aprinda focul si sa-l iau.

Le foloseam la desenat conturul obiectelor, persoanelor, ochii, nasul, gura si o multime de alte detalii. Pensulele erau prea greu de manuit pentru asa ceva si aceasta era solutia pe care o gasisem. Functiona perfect, sincera sa fiu.

Ceea ce vreau sa subliniez in asta este o calitate pe care o aveam din...

Sau: DE CE OMUL CARE STIE SA DESENEZE ESTE IN AVANTAJ

Acesta este un articol aniversal; se implineste patru luni puls, minus o zi de cand alegsadesenez.com (plus sau minus o zi fiindca data nasterii este 29 octombrie, iar cum luna aceasta are doar 28 de zile…)

Ca sa intru in subiectul articolului, trebuie sa recunosc ca am incercat de multe ori sa renunt la desen, dar de fiecare data, dintr-un motiv pe care nu am reusit inca sa-l clarific, am revenit intr-o forma sau alta pe acelasi drum.

Asta se intampla cand un copil isi descopera o pasiune, este sustinut sa o urmeze si face asta ani si ani de zile. Se instaleaza dependenta.

Desenul m-a insotit in viata de cand ma stiu...

…linia potrivita, bineinteles.

Salut!

Iti doresc o zi de Dragobete superba. Si bine ai venit pe alegsadesenez.com!

Azi m-am asezat frumos in pat si am schitat  avand in fata imaginea a doi batranei haiosi, cu limbile scoase,  ascultand muzica la casti. Mi-am zis: “Ce imagine mai potrivita pentru o zi de 24 februarie, de Dragobete?”

Cu ocazia asta vreau sa-ti spun si cateva cuvinte despre schita, desenul acela rapid cu care ne uimesc multi artisti desavarsiti.

E un lucru  pe care il inveti doar schitand, se numeste LIBERTATE DE MISCARE SAU NATURALETE IN DESEN, daca preferi asa.

Concentrata prea mult pe perfectiune, pe fiecare detaliu al desenului, mi-am dat seama la un moment dat ca am devenit rigida in miscari.

Stii momentele acelea in care desenezi, stergi, iar desenezi, iar stergi,...

Salut!

Am fost intrebata de mai multe ori de ce nu desenez si un caine sau poate o pisica, in fine, animalele atat de dragi celor mai multi dintre noi. Ei bine, azi am gasit o fotografie care mi-a placut mult de tot asa ca, in sfarsit, ne punem amandoi sa desenam un catelus.

Ceea ce trebuie sa intelegi este ca poti desena orice animal, pasare, insecta sau orice altceva cu conditia sa ai o imagine in fata si sa intelegi formele de baza de la care porneste totul.

E mult mai greu sa desenezi din imaginatie fiindca trebuie sa cunosti foarte bine anatomia animalului, miscarile pe care le face in mod natural si alte maruntisuri ce tine de umbre si lumini.

Revenind la catelusul nostru, trebuie sa recunosc ca m-am lasat putin dusa de val si am adaugat destul de multe detalii.

Ce o sa facem azi...

Azi am incercat din rasputeri sa fiu serioasa, dar n-am reusit. Scuze!

Facem un articol serios cu cainele data viitoare, desi am incercat ceva rapid si azi.

Care e faza cu musca totusi?

De ceva timp vorbesc cu o doamna superba pe mail, in sensul ca ii mai dau cate un sfat in legatura cu desenele ei sau o idee de ce ar putea sa incerce.

Unul din sfaturile acestea a fost sa inceapa sa schiteze tot ce vede in jur care arata ca un cerc. Incepe prin a incerca sa deseneze un cerc perfect, iar apoi schiteaza tot ce vede in jur si i se pare interesant.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am primit un mesaj de la ea si am vazut ce a reusit sa deseneze. Eram ceva de genul . Am ramas surprinsa de faptul ca a reusit sa dea personalitate unor desenute mici, abia schitate, cat se poate de simple...

Azi sculptam intr-un cilindru de lemn, imaginar. In articolul trecut am lansat o provocare prin care te intrebam ce ti-ar placea sa vezi sculptat in cilindru. Ii multumesc  doamnei Tudor pentru raspuns si pentru provocarea pe care am primit-o in schimb.

Daca nu ai citit inca primul si al doilea articol din aceasta mica serie, le poti gasi aici:

Cat de greu iti e sa desenezi un pahar?

Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? (partea doi)

Si acum sa vedem despre ce e vorba.

Seria de trei articole pe care le-am numit: “Cat de greu iti e sa desenezi un pahar?” a fost gandita sa te introduca inca putin in lumea artei si sa afli cum se deseneaza formele de baza; cubul, sfera, in acest caz cilindrul...