Introducere in partea colorata a artei (1)
Salut si bine te regasesc! 🙂
Azi iti scriu despre culori.
Trebuie sa recunosc ca o perioada lunga de timp am preferat creionul, carbunele si poate tusul in detrimetrul culorii. Inca nu gasisem materialele care sa mi se potriveasca. Avand in vedere ca nu puteam pune in practica toata teoria aceasta a culorii am fost destul de putin interesata si de asta.
In timpul liceului am folosit tempera (culori de apa) si anume cele trei culori de baza (o sa afli despre ele mai tarziu putin) rosu, galben si albastru si cele doua nonculori; alb si negru. Din ele obtineam toate celelalte culori amestecandu-le pe o paleta in cantitati variate.
Asa cum a comentat cineva la un alt articol, aveam permanent impresia ca deveneau murdare cu cat amestecam mai mult sa obtin nuantele pe care mi le doream. In consecinta ma opream la nuante de culori cat mai aproape de cele de baza ceea ce din nou ma nemultumea fiindca aveam o multime de alte nuante si tonuri cu care mi-ar fi placut sa ma joc…
Pe langa tempera am folosit la un moment dat culorile de ulei: destul de frumoase dar putin prea greu de folosit iar panzele prea scumpe si ocupau prea mult loc.
Am folosit acuarelele. Nu mi-au placut. Acum imi dau seama ca problema era calitatea lor proasta.
Pastelul uscat e frumos de lucrat cu el, mai ales pe suprafete mari. Am facut o lucrare in facultate in pastel, o lucrare mare de doi pe doi metri si ceva cred. Partea proasta, la fel ca si carbunele, nu pot intra foarte mult in detalii si trebuie sa lucrez foarte, foarte curat, cu atentie, altfel iese mizerie pe toate partile. 🙂
Am lucrat cu acrilice, unele imprumutate. Tin minte ca mi-au placut si trebuie sa incerc din nou neaparat.
Am mai avut si alte experimente mai putin reusite, dar fiecare tehnica necesita putin timp de adaptare in care sa te obisnuiesti cu materialele folosite, sa vezi cat de mult rezonezi cu ele, in functie de ce anume cauti si ce vrei sa obtii in final.
Acum cateva luni am “cunoscut” acuarelele, un gen de acuarele pe care nu le-am mai folosit pana acum si de aici interesul meu a crescut in ceea ce priveste culoarea.
Sunt genul de persoana care invata mult, mult mai bine daca pot pune in practica ceea ce invat.
Cand eram mica admiram oamenii care pot retine usor, care par dictionare ambulante. Aveam impresia ca asta este ceea ce se numeste “om cult”, un om educat, destept daca vrei sa-i spui asa, iar eu nu am fost niciodata asta. M-am straduit mult la inceput iar apoi am renuntat pur si simplu fiindca era prea mult pentru mintea mea sa retina siruri de ani carora nu le gasea sensul (in istorie spre exemplu) sau siruri de denumiri de munti si ape (geografie)…
Din pacate nici Istoria artei nu e foarte seducatoare pentru mine desi am tocit-o putin la un moment dat pentru teste si examene.
Iti spun toate acestea fiindca exista o intreaga teorie a culorii pe care cred ca o poti gasi in manuale de arta. Ii inteleg importanta, dar in aceste articole despre culoare o sa-ti aduc doar ceea ce pot pune in practica, fara a avea pretentia ca stiu totul, lasand la dispozitia si dorinta ta sa explorezi acest subiect pana unde doresti.
SA INCEPEM…
Avem culorile de baza sau primare:
– ROSU
-GALBEN
-ALBASTRU
Culori de baza pentru ca nu poti amesteca alte culori ca sa le obtii dar din amestecul intre ele , cuplate in diferite cantitati obtii toate celelalte culori.
Apoi avem culorile secundare, obtinute din combinarea doua cate doua a celor trei culori primare:
-ROSU + GALBEN = PORTOCALIU (ORANJ)
-ROSU +ALBASTRU = VIOLET
-GALBEN +ALBASTRU = VERDE
Aici am incercat sa ma joc eu putin cu acuarelele. Nu stiu cat de mult se observa. De obicei amestecul se face pe paleta, oricum inainte sa se ajunga pe foaie. In cazul acuarelelor se poate face si pe foaie; e o anumita tehnica.
Culorile tertiare se obtin prin amestecare in cantitati egale a unei culori primare cu una secundara:
ROÅžU + ORANJ = ORANJ-ROÅžCAT
ROÅžU + VIOLET = VIOLET-ROÅžCAT
ALBASTRU + VIOLET = VIOLET-ALBÄ‚STRUI (indigo)
ALBASTRU + VERDE = VERDE-ALBÄ‚STRUI (turcoaz)
GALBEN + VERDE = VERDE-GÄ‚LBUI
GALBEN + ORANJ = ORANJ-GÄ‚LBUI (auriu)
Ca sa le poti vizualiza am mai jos Cercul cromatic a lul Itten cu culorile primare in triunghiul din centru, cele secundare pe fiecare latura a triunghiului si apoi cercul care cuprinde culorile primare, secundare si tertiare.
Ceea ce nu am bagat in discutie este albul si negrul, asta pentru ca nu sunt culori, ci nonculori.
Pana aici am invatat cum sa obtinem anumite culori prin amestecul altor culori.
De aici incepe distractia…
CUM FOLOSIM CULORILE CA SA CREAM ARMONIE:
Avem cele sapte constraste pe care putem sa le folosim in desenele noastre ca sa cream armonie si un centru de interes;
1. Contrastul culorilor in sine
2. Contrastul clar-obscur (valoric)
3. Contrastul cald – rece (termic)
4. Contrastul complementarelor
5. Contrastul simultan
6. Contrastul de calitate
7. Contrastul de cantitate
O sa le iau pe rand si o sa scriu despre ele in articole cu exercitii practice pe care sa le poti face ca sa te obisnuiesti cu ele.
Incep azi cu primul contrast din lista;
CONTRASTUL CULORILOR IN SINE.
Se creeaza intre culorile puternic saturate. Acest contrast creează suprafeţe multicolore, intense cromatic şi foarte expresive . Poate avea loc în prezenţa a minim trei culori cât mai diferite între ele .
Contrastul poate fi pus în evidenţă prin trei exerciţii ale căror efecte vor fi comparate în final:
- O suprafaţă în care se alătură mai multe culori primare la cea mai pura forma a lor. Se produc efecte expresive ferme, aproape aspre.
- O suprafaţă în care se alătură culorile secundare. Efectele se diminuează.
- O suprafaţă în care apar culori secundare şi terţiare .efectele fiind mai slabe.
Cel mai puternic contrast de acest fel are loc între culorile primare (roşu, galben, albastru ) şi pe măsură ce ne depărtăm de ele forţa contrastului scade.
Contrastul culorilor în sine câştigă cel mai mare efect expresiv dacă se alătură alb şi negru oricăror culori.
Culorile primare au o forta mare, emana o energie bruta, puternica. De asta poate fi destul de greu de controlat de persoanele mai rezervate, asa cum sunt si eu sau cel putin eram.
A fost o perioada in care nu credeam ca se poate face mare lucru doar cu culorile de baza, cele pe care le iei direct din tub. Apoi am intalnit operele de arta ale lui Franz Marc si m-am “indragostit” pur si simplu. E unul din artistii mei preferati si mi-am promis mie insami ca o sa abordez si stilul lui la un moment dat:
Cum spuneam, efectul vizual e puternic, dar trebuie folosit in proportiile potrivite ca sa ai un echilibru iar asta inveti din celelalte contraste.
Daca o sa cauti in istoria artei sunt sigura ca o sa gasesti multi alti pictori care au preferat acest constrast si iti poti gasi preferati care sa te inspire.
Pana data viitoare te las sa asimilezi ce ti-am scris pana acum si cu tema de a gasi un pictor care foloseste acest contrast si iti plac lucrarile lui.
Daca ai deja unul, lasa-mi un comentariu si spune-mi care este.
Daca ai intrebari sau nedumeriri astept mesajul tau tot intr-un comentariu mai jos. Sunt curioasa cum ti s-a parut acest prim articol despre culoare.
Sarbatori fericite in continuare!
Alina Militaru
PS: Daca iti place ceea ce scriu poti sa te inscri cu numele si adresa de mail in formularul din dreapta. E GRATIS. Vei primi la inscriere un mic ghid despre cum sa desenezi un portret, iar apoi vei fi anuntat prin mail de cate ori va aparea un articol nou pe site.
|
|
- Arta care aduce echilibrul interior – MANDALA
- Contrastul clarobscur si iluzia volumului in pictura (2)
13 thoughts on “Introducere in partea colorata a artei (1)”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
draga mea Alina ,imi doream un astfel de articol ,ma ajuta foarte mult am incercat cateva schite ,trebuie sa mai exersez ,am gasit un pictor care mi- placut cum lureaza cu acurele dar imi scapa numele dar il aflu si o sa-ti spun ,multumesc mult !
😀 Imi place entuziasmul tau, Mihaela! Trebuia sa scriu si despre culoare pana la urma. Sunt atat de multe lucruri frumoase ce se pot face doar prin culoare…
Spor la lucru si astept sa-mi spui numele pictorului, mai ales daca lucreaza cu acuarele.
multumesc mult pt articol! a fost o surpriza foarte frumoasa, si e foarte util. un pictor care-mi place tare mult si foloseste culori aproape din tub e kandinski. el foloseste acest contrast de care spui. pe urma imi mai place august macke, care mi se pare un geniu. ce crezi despre gauguin? si el mi se pare ca foloseste contrastul asta, tu ce crezi? si el e unul din preferatii mei.
vroiam sa-ti mai cer parerea intr-o problema: ar trebui sa regasim TOATE contrastele intr-o pictura pentru ca lucrarea sa aiba armonie, sau sunt unele contraste mai importante decat altele? de ex sunt pictori care nu lucreaza cu contraste si totusi picturile lor sunt pline de armonie, sau ei folosesc niste contraste in amestecurile de culori si eu nu le vad? s-ar putea sa fie si asa. atunci inseamna ca nu folosesc contrastul de culoare asa de mult si se bazeaza pe celelalte contraste? astept raspunsul tau si de asemenea astept cu nerabdare celelalte articole despre contraste!
numai bine si sarbatori fericite.
Salut, Ana! Sunt interesante alegerile tale in materie de pictori. 🙂
In ceea ce priveste intrebarile tale; nu se pune problema daca toti pictorii folosesc aceste contraste. Ele se formeaza inevitabil daca folosesti culorile ca sa desenezi. Intrebarea e daca o faci in mod constient sau la intamplare. Nu trebuie sa le folosesti pe toate in acelasi desen (nici nu sunt sigura ca se poate).
E ca si cand iti prepari ceva de mancare; din combinatia a mai multe incrediente iese ceva bun sau nu. Amestecul obtinut e un “contrast” culinar intre mai multe incrediente. Chiar daca alegi incrediente care se potrivesc tot mai trebuie sa stii si cantitatile potrivite ca sa iasa prajitura aceea buna.
Apoi sunt aromele care fac prajitura speciala. Asta e centrul de interes intr-o pictura. 🙂
Pe de alta parte nici nu trebuie sa te sperie toate lucrurile astea. Stiu ca pe mine m-a speriat pentru mult timp pentru ca nu eram sigura ca o sa nimeresc exact cantitatile necesare si eram putin “obsedata” sa urmaresc reteta.
Apoi am intrat putin in bucatarie (de data asta nu mai e o metafota). Dupa ce am invatat baza unei prajituri mi-a fost foarte usor sa deviez de la reteta originala, sa ma joc cu aromele si sa incerc sa-mi creez propriile retete.
Asa e si cu contrastele. Asta e baza. Inveti despre incredientele pe care oricum le folosesti. Exerseaza ce inveti aici si apoi joaca-te, creaza-ti propriile retete.
multumesc mult pt raspuns. interesanta analogia cu bucataria. o s-o tin minte 🙂
si da, o sa exersez ce invat de pe blogul tau. ma ajuta foarte mult. cel ce picteaza cred ca trebuie sa internalizeze teoria, sa ii intre in sange ca un reflex. dar am auzit ca in arta nu exista legi, ca esti liber, si mi se pare o contradictie, pentru ca de exemplu teoria culorilor e f importanta. e obligatoriu sa respecti legea contrastelor? ce inseamna atunci libertatea in arta? 🙂
Pui intrebari bune, Ana. Imi place ca ma pui sa ma gandesc la asta, mai ales ca mi le-am pus si eu dar nu mi-am dat un raspuns clar.
Depinde in primul rand de motivul pentru care desenezi.
Daca desenezi doar pentru placerea de a desena, pentru ca te relaxeaza si iti da o stare de bine sau te ajuta sa te exprimi, atunci da, esti total liber sa desenezi cum iti trece prin cap.
Un artist bun, care vrea un rezultat pe masura “muncii” depuse invata regulile si le urmeaza cu o strictete mai mare sau mai mica.
Un artist foarte bun conbina cele doua de mai sus; invata mai intai regulile si apoi isi cauta propriul stil si se bucura de ceea ce face. Revenind la analogia cu bucataria; nu poti sa inventezi nu stiu ce prajitura sofisticata sau cine stie ce fel de mancare daca nu stii inainte nici sa prajesti un ou ochi fara sa-l spargi, sa-l arzi si apoi sa arzi si casa. 🙂
Dar cu siguranta artistii care au intrat in Istoria Artei sunt inovatori, si-au permis sa fie altfel, sa se exprime liber, chit ca in perioada lor nu au fost tratati cu respect si poate nu au vandut nimic cat au trait fiinca erau ciudati, ieseau din norme, nu respectau regulile, pe scurt traiau in viitor fiind inspiratie pentru alti artisti mai tineri. Culmea e ca arta lor se vinde acum cu zeci si sute de milioane de dolari.
Cauta-l pe Picasso, cel care a “inventat” curentul cubist, Van Gogh, citeste “Agonie si extaz” – viata lui Michelangelo. Am gasit cartea in format pdf., volumul 1 cel putin http://www.scribd.com/doc/179069633/Irving-Stone-Agonie-si-Extaz-Vol-1-ibuc-info-pdf
S-ar putea sa fi mers deja prea departe cu comentariul; ideea e ca da, libertatea in arta exista dar, la fel ca si in celelalte domenii, trebuie sa stii ce faci si sa ai curaj sa mergi pe drumul tau, indiferent de parerile celorlalti.
La inceput da, regulile ti se par rigide dar mai tarziu ele devin intrumente pe care poti sa alegi sa le folosesti in interesul tau.
Buna Alina,
Mai intru din cand in cand pe siteul tau sa citesc. Din pacate nu am niciodata timp sa ma pun sa invat sa desenez, sau doar simplu… sa desenez, bine sau mai putin bine. Vreau sa aduc la cunostinta pentru cei care nu au talent la desen, ca am gasit o carte intitulata “The New Drawing on the Right Side of the Brain”. Este si carte si are si un manual de lucru. Arata ceva de genul acesta: http://www.amazon.com/The-Drawing-Right-Side-Brain/dp/0874774241 . Sincer nu am citit-o doar stiu ca se organizeaza pe la noi prin Romania cursuri de 4 zile care utilizeaza acest principiu din carte. O gasiti si de “imprumut” pe internet daca ma intelegeyi unde bat … :))) . Video-ul cu doamna care tine aceste cursuri http://vimeo.com/24715977 . Ea precizase numele autoarei si m-am gandit sa o caut. Sper sa-mi gasesc timpul si linistea sa ma apuc sa o studiez si sa pun in practica, Conform celor spuse da rezultate foarte bune si pentru cei mai putini talentati. 🙂
Salut! Am auzit si eu de cursuri de genul acesta si mi-am propus sa particip si eu la un curs, la un moment dat. Din cate am inteles se fac anumite exercitii prin care se creeaza o legatura mai puternica cu latura creativa si artistica a creierului. Sunt cat se poate de interesata de exercitii de genul acesta. 😀
Ramane sa-mi fac timp sa ma interesez mai indeaproape de subiect si sa strang bani pentru el. Ar fi interesant.
Din cate mi-am dat eu seama cursul este bazat fix pe workbook-ul cartii. Daca vrei pot sa ti-l trimit in format PDF. Cu siguranta nu trebuie sa faci cursul acela. Singurul beneficiu al cursului este ca in acel moment chiar faci 4 zile pe cand acasa mai stai pe laptop, te mai fura peisajul, TV-ul sau trebuie sa pleci la munca dupa 2 zile de weekend, si alte distrageri. 🙂
Serios?! Ai cursul in format PDF? Da, te rog sa mi-l trimiti. Adresa mea de mail e alinush_design@yahoo.com. Chiar sunt curioasa sa vad despre ce e vorba. Mersi! 🙂
Dragilor, am urmat acel curs despre care vorbeati, tinut de dna Iudita Pelea si va asigur ca merita sa participati la curs. Atmosfera este foarte placuta si spiritualizata (intr-un mod degajat si deschis rasului si voiei bune) iar metodele predate sunt si mai placut de urmat si experimentat daca le parcurgi impreuna cu alti oameni si mergeti pe aceeasi cale in acelasi timp, cu dificultatile implicite dar si cu increderea si camaraderia care se stabileste intre participanti. Am participat in februarie 2013 la acest curs si pot sa spun ca a fost un deliciu de la cap la coada. Pe urma, mai depinde si de fiecare cat exerseaza si practica din ceea ce a invatat. Dar, intr-adevar, ceea ce se spune in prezentarea cursului este adevarat: in ultima zi faci un portret de nu-ti vine sa crezi ce a iesit din mainile tale. Aceeasi doamna mai tine si cursuri de mandale (pasiunea mea). In concluzie: mergeti la curs, nu veti regreta. Parerea mea!
Nu ma indoiesc ca e cu totul alta experienta, Raluca, si ca isi merita banii.
Informatia se gaseste peste tot in ziua de azi. Toti stiu, dar putin fac sau experimenteaza cu adevarat ceea ce pretind ca stiu.
Inca nu e o prioritate pentru mine dar o sa particip pentru experienta.
Invatand sa desenez intr-o scoala, cred ca o fac mai degraba cu emisfera stanga, rational, cu puncte de reper, masurand si calculand.
O sa-mi faca placere sa vad si o alta fateta a desenului. Mai mult de atat, nu o pot face studiind o carte in format pdf. Exercitiile facute in grupuri de oameni, invatand interactionand cu o alta fiinta umana are un cu totul alt efect.
Multumesc ca ne-ai impartasit din experienta ta cu d’na Iudita Pelea. O sa tin cont de recomandarea ta atunci cand o sa caut un curs de genul acesta.
Am reusit sa cumpar si cartea(ultima editite revizuita…la un nr de ani se adauga noi exercitii-datorita situatiilor intalnite la cursuri).Sper sa am timp sa parcurg intreaga carte si sa se ‘lipeasca’ ceva de mine :))))