Admiratia si reproducerea ca forma de invatare
Salut! 🙂
Azi am ales sa scriu cateva randuri sau poate mai multe despre reproducerea lucrarilor altor artisti.
Idea acestui articol imi bazaie prin minte de ceva timp urmarind activitatea grupului “aleg sa desenez – grup“ caruia i-am dat forma pe facebook.
In caz ca nu stiai de el deja fiindca nu cred ca l-am pomenit pana acum pe site, da, exista un grup aleg sa desenez pe facebook, un grup care nu inceteaza sa ma surprinda de fiecare data cand intru acolo.
Revenind la subiectul acestui articol; reproducerile, ce este etic si corect versus ce e furt. Sunt destul de stricta in privinta persoanelor care fura lucrari dar nu sunt impotriva reproducerilor asa ca hai sa discutam acest subiect.
In ultimul timp nu am mai postat lucrari noi pe pagina de facebook; asta fiindca ma ocup aproape exclusiv de reproduceri. Mi-am facut un caiet nou de schite si l-am dedicat exclusiv reproducerilor dupa operele, schitele, desenele artistilor pe care ii admir. Mi-am dat eu seama ca pentru a evolua nu ma pot baza doar pe imaginatia mea si pe experimentele propii.
Din punctul meu de vedere un artist care pretinde sa fie 100% original este ca un om de stiinta care neaga orice descoperire facuta inaintea lui si vrea sa reinventeze roata.
Nu e nimic in neregula cu a admira munca unui om, cu a-ti dori sa-ti insusesti o abilitate pe care omul respectiv o are sau cu a folosi acea abilitate insusita pentru a pune pe hartie propiile idei.
Eu, personal…
Admir sensibilitatea pentru culoare a lui Agnes Cecile.
Admir emotia transmisa prin povestile in imagini ale lui Chiara Bautista.
Admir inventivitatea si “nebunia” lui Lora Zombie.
Admir culorile si emotiile usor obscure transmise de lucrarile lui Marco Mazzoni.
Admir linia incredibila care curge natural si modul in care face hainele si parul Cillabub.
Admir expresivitatea cu care picteaza cladirile Takmaj.
Lista se poate lungi mult si bine. Am mii de lucrari stranse pe calculator si pe deviantart.
Cu toate acestea a admira nu este de ajuns, a privi lucrari nu ma ajuta cu mult.
Incercand sa le reproduc pe de alta parte imi pune mintea la contributie fiindca am in fata lucrarea finala iar eu trebuie sa gasesc pasii potriviti pentru a ajunge la acea finalitate. Aici ajuta mult sa ai baza, sa stii cateva lucruri despre perspectiva, constructie, valoratie, centru de interes, etc. Altfel risti ca odata cu lucrurile bune sa copiezi si sa-ti insusesti si partile proaste ale artistului respectiv. Exemplu; nu poti sa reproduci cu succes un peisaj citadin daca nu ai habar de cum se mananca perspectiva, aia de baza, nu cea pe care o urmaresc arhitectii. 🙂
Acum sa-ti fac un portret al modului in care poti privi reproducerile:
- Cauta artisti dar in special lucrari care iti plac. In ultima perioada spre exemplu am ceva cu benzile desenate. Imi place ideea de a povesti ceva in imagini dar nu am facut nimic despre asta in scoala, nici nu cred ca am auzit iesind din gura vreunui profesor cele doua cuvinte “benzi desenate”.
Cu toate acestea am o baza formata: stiu ce e compozitia, am habar de anatomie, proportii si perspectiva, imi dau seama ce arata bine si am un stil care imi place.
Partea proasta e ca tot ce am invatat in scoala tinde mai degraba spre realism decat spre exagerarea expresiilor si pozitiilor din benzile desenate asa ca invat reproducand alti artisti.
2. Afla ce anume iti place, iti atrage interesul la lucrarile pe care le-ai ales.
Ti-am facut o lista mai sus cu cativa artisti pe care eu ii admir si motivele principale pentru care ii admir.
Cand reproduci o lucrare nu e nevoie sa o reproduci cu totul. Pana la urma e doar un exercitiu prin care vrei sa-ti insusesti o abilitate pe care artistul respectiv o are.
Alt exemplu: nu m-am considerat niciodata a fi talentata in alegerea culorilor. Nu-mi vine natural asa cum le vin altor artisti. In timpul liceului nu pot spune ca uram orele de culoare dar cu siguranta nu ma bucuram de ele.
In parte a fost vina materialelor folosite; modul in care amestecam tempera facea lucrarile sa para murdare, sterse, mediocre. Nu mi-a placut niciodata tempera si odata cu ea culorile.
Apoi am descoperit acuarelele, o anumita marca de acuarele pe care le recomand de cate ori am ocazia: Sonnet. Nu rezolva toate problemele dar oricat de prost artist ai fi ele tot arata bine. 😀
Datorita acestor acuarele mi s-a trezit din nou interesul pentru culoare. Raman inca fara talent inascut pentru culoare dar acum trisez putin; am un folder dedicat culorilor. De cate ori ma simt blocata in alegerea culorilor intru acolo sa ma inspir.
De aici pasul doi de azi; afla ce anume iti place la acea lucrare, ce te inspira sau ce anume vrei sa inveti. Poate sa fie scheme cromatice si poti pune pe hartie doar culori asa cum le vezi in lucrarea respectiva, cat mai simplu posibil dar cat mai apropiate de tonalitatea si luminozitatea lucrarii respective.
Exercitiu: eu am de gand sa-mi fac la un moment dat un teanc ca cel de carti de joc cu astfel de exercitii in culoare. Punand in aplicare in loc sa admir doar o sa se sedimenteze mult mai usor in memorie. In plus voi avea tot timpul pachetul sa ma inspire la nevoie. 🙂
Poate sa fie fluiditatea liniei care face totul sa curga natural. In cazul acesta urmareste cum foloseste linia artistul respectiv.
Poate sa fie un tip de hasura. Incearc-o pe diferite obiecte.
Fa bucatele fiecare lucrare admirata si vezi care sunt punctele forte ale artistului respectiv.
3. Pune pe hartie ce vezi asa cum poti tu in momentul acesta.
Nu conteaza cat de bun esti, nu conteaza ca lucrarea e facuta digital sau in ulei iar tu lucrezi in creioane colorate. Nu o sa iasa la fel, depinde ce urmaresti in acea lucrare dar asta nu te impiedica sa inveti ceva din ea.
4. Trage concluzii.
Scrie cateva cuvinte despre ce ai invatat. Fi constient de ce ai facut pe hartie. Am mai spus de multe ori; nu te baza doar pe vedere (exista iluzii vizuale) iar cand te confrunti cu ele tu trebuie sa stii in mod logic cum rezolvi problema respectiva.
Nu te baza doar pe talent sau intuitie. Ajuta mult dar pot fi inselate.
5. Repeta. Repeta. Repeta…
Felicitari! Ai reprodus o lucrare si ti-a iesit binisor daca nu foarte bine.
Apoi vrei s-o faci din nou dar nu mai iese nimic. Imi pare rau daca te dezamagesc dar nimic nu se invata de pe o zi pe alta. Alege o tema, un artist, un subiect si repeta pana totul devine intuitiv si natural. E si acesta un mod de a fi natural la ceva. 😉
6. Respecta si da credit artistului pe care il admiri chiar daca poate nu ii stii numele real.
Cum spuneam mai sus, nu e nici o rusine in a reproduce o lucrare si a invata lucruri noi chiar si dupa zeci de ani de experienta intr-un domeniu. Cu toate acestea respectul conteaza daca vrei sa fii si tu respectat ca artist la randul tau.
Iti recomand sa faci reproduceri pentru tine, pentru a invata lucruri noi dar daca vrei totusi sa postezi lucrarea undeva, pe facebook, deviantart, pinterest, etc. iti recomand sa specifici artistul dupa care ai facut reproducerea. In era aceasta a internetului informatia circula repede si se poate afla relativ usor daca o lucrare e copiata, mai ales daca artistul originalului e cunoscut asa ca nu are rost sa ne ascundem dupa deget.
In plus nici nu avem de ce sa ne ascundem. Invata de la cei mai buni si pune-ti pe hartie propia imaginatie folosind abilitatile acumulate. Fiecare dintre noi are o poveste de spus pe care doar noi o putem spune.
Acest articol a fost scris in jurul propiei opinii si experiente.
Astept un comentariu sub articol in care sa-mi spui parerea ta despre reproduceri.
In plus sunt curioasa ce artisti admiri. Hai sa nu ne prefacem ca nu sunt oameni ale caror lucrari le privim cu gura cascata, care ne ating suflete si ne inspira sa punem mana pe creion si foaie in speranta ca intr-o zi o sa ne putem si noi exprima cu la fel de mare usurinta si expresivitate.
Pana data viitoare iti doresc spor si inspiratie sub orice forma.
Alina Militaru.
PS: Am trei idei pentru articolul viitor si nu sunt sigura pe care s-o aleg. Care subiet ti se pare mai interesant:
- Constructie portret si folosirea liniei modulate pentru a reda volumul (nu asta o sa fie titlul dar cam asta e idea)
- Peisaj maritim in tus: ceva cu valuri si stanci. Inca lucrez mult in tus si imi place sa experimentez.
- Cum desenez urechea; mi-am dat seama ca am sarit partea asta undeva pe drum.
18 thoughts on “Admiratia si reproducerea ca forma de invatare”
Leave a Reply to Alina Militaru Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Articolul viitor:
Eu votez pentru 3 sau/si(?) 1 (de fapt, mi-as dori sa scrii despre amandoua).
Urechea nu-mi iese niciodata (ii fac forma, dupa care tot ceea ce se vede la interior ma da gata. Daca pot, acopar cu par (insa nu merge intotdeauna). 🙁
Succes si multumesc pentru sfaturi, site… tot ceea ce faci – mi se pare foarte util.
… si o intrebare personala: Te-ai gandit vreodata sa tii niste cursuri? Sau macar niste intalniri periodice de 1-2-3 ore in care sa facem ceva (poate o tema data de tine sau aleasa/votata de grup, pentru toti la fel, astfel incat sa vedem si cum s-au gandit si altii sa rezolve/abordeze aceeasi problema) si tu sa comentezi, sfatuiesti, etc.
(cred ca asta mi-as dori cel mai mult!)
Probabil ca o sa fie toate trei pana la urma dar cum un articol imi ia aproape o zi intreaga sa-l pun la punct cu desene, fotografii, editatul fotografiilor si apoi restul detaliilor… o sa dureze pana o sa apara pe site. De asta de urmatorul articol sunt sigura. De restul nu neaparat. 🙂
Da, m-am gandit la un curs bineinteles. Am facut un workshop in Bucuresti, anul trecut ca sa-mi dau seama cum ar functiona totul si mi-a placut cum a iesit chiar daca am avut destule de invatat si de imbunatatit pentru viitor.
Acum m-am apucat sa pun la punct un proiect nou, un curs online. Din pacate nu sunt cea mai organizata persoana din lume asa ca nu sunt sigura cand o sa fie finalizat dar lucrez la el. Chiar imi place ideea din spatele lui. 😀
Mersi pentru ideea de curs. Interesant cum te-ai gandit la cum o sa decurga. Am notat.
Salut Alina!
Ma intereseaza toate trei subiectele, ca de altfel toate articolele tale.
Desenez de cateva luni si invat din tot ce postezi. Pana acum am pictat cu acrilice pe carton apoi pe panza, dupa fotografii din natura si un portret.
M-ar interesa foarte mult parerea ta. Iti pot trimit link-ul unde le-am postat ?
Din pacate nu stau prea bine cu timpul iar cursul online va fi foarte binevenit.
Dintre artisti ii admir mult pe Monet si Renoir.
Salut!
Da, bineinteles, imi poti trimite link-ul.
In privinta articolelor nu ma ajuti deloc dar mersi pentru raspuns. 😀
Primul ar5ticol
Ah, ce-mi place articolul ăsta! Sper să mă motiveze și mai mult. Și mie îmi place Lora Zombie! Plus alți câțiva artiști “contemporani” pe care îi urmăresc pe instagram.
Iar dintre temele propuse, toate sunt utile, dar personal votez pentru numărul 2, pentru că am reușit să găsesc și eu instrumentul necesar și aș vrea să încerc și câteva peisaje. Dar dacă vei face toate subiectele, aștept cuminte, chiar dacă e ultimul. ^_^
Ma bucur ca-ti place si sper sa-ti fie si de folos, Aya.
Eu mi-am facut o lista cu posibile articole, in parte idei ale mele, alta parte idei venite de aici, de la cititori.
Lista se lungeste pe zi ce trece si sunt idei frumoase in mare parte, altele idei de care e nevoie sa scriu fiindca ar ajuta mult. De asta nu sunt sigura ce sa aleg prima data.
Mersi pentru mesaj si alegere! 🙂
Mulțumim pentru articol!
Greu de ales între 1 și 2!
Pe mine una m-ar interesa mai mult linia în tuș. Am observat plăcerea, modul în care lucrezi, curat, cu multă răbdare și dorință de a acumula mereu informații noi! Teama mea de permanența tușului a dispărut odată ce am privit și ascultat povestea ta cu acesta, existînd într-un sfîrșit sorți de izbîndă și la mine…
Ma bucur sa aud asta, Ariana. Tusul nu e chiar asa mare monstru pe cat pare la prima vedere si cu siguranta merita efortul sa invatam sa-l folosim. 🙂
Pe al doilea articol o sa-l fac sigur la un moment dat fiindca folosesc mult tusul in ultimul timp si mi-ar fi la indemana.
Problema nu e neaparata “daca” ci “cand” va ajunge pe blog.
Subiect care m-ar interesa pe mine foarte mult (poate il adaugi pe lista de subiecte, incaz ca e de interes): cum se schimba perspectiva in functie de pozitia ta fata de model? Ceea ce vreau sa spun: ai multe explicatii foarte detaliate si utile depre portret si elementele componente (nasul, gura, etc.)… insa totul vazut din fata, (de) la nivelul ochilor. Dar daca modelul e mai jos/sus ca tine, respectiv in profil/semiprofil? Ce si cum se modifica? Exista nistre reguli generale pe care le-am putea urma?
Da, chiar e un subiect bun. L-am adaugat pe lista. 😀
Foarte interesant ceea ce ai scris, Alina!
Eu as vrea sa invat cate ceva despre ureche. Dar orice pentru portret este binevenit 🙂
numai bine.
Mai vrem concursuri 🙂
dap! O sa mai fie si concurs la sfarsitul acestei luni. 🙂
În primul rând, mulțumesc Alina pentru că mi-ai întărit încrederea de a reproduce lucrări și în al doilea rând eu sunt pentru oricare dintre variantele 1 și 2 !
Și am uitat ceva ! Ai putea pune un articol despre pasteluri? Am făcut o achiziție și sunt curioasă dacă există ceva tehnici ,sau alte moduri de folosire . Mulțumesc!
Ma bucur ca te-a ajutat. Sunt si eu curioasa sa aflu cat de mult pot invata reproducand lucrarile artistilor pe care ii admir. Am cateva idei personale pe care chiar vreau sa le vad puse in practica atunci cand o sa am abilitatile necesare. 😀
In privinta pastelurilor imi pare rau sa spun ca nu am cine stie ce experienta cu ele. Am facut la un moment dat in facultate, o lucrare de doi metri pe doi, in pastel iar de ceva timp detin un set superb de pasteluri pe care le-am primit cadou. Sunt cu adevarat superbe si ma bucur de acest cadou doar ca nu le-am folosit inca.
Sunt plina de idei mai tot timpul si curiosa cu privire la multe tehnici, materiale, lucruri pe care le-as putea pune in practica. Mi-e prea usor sa sar de la idee la idee si sa nu termin nimic concret si fac tot posibilul sa ma abtin in ideea de a duce lucrurile la bun sfarsit macar din cand in cand.
In momentul acesta lucrez cu acuarele pe care le ador de mai bine de doi ani, m-am apucat si de tus de undeva la inceputul anului si-l ador si pe acesta si de vreo doua luni mi-am bagat nasul si in markere copic, asta din urma fiind total neintentionat, necrezand ca o sa-mi creeze vreo placere sau sa ma ajute. Nu mai pun la socoteala “sfantul creion” care nu are cum sa lipseasca.
La un moment dat o sa pun mainile si pe pasteluri dar e prea mult in momentul acesta. Nu-mi place cand sunt superficiala cu lucrurile care-mi plac. 🙂
Spor la experimentat iar cand ramai blocata adu-ti aminte ca au mai fost altii pe drumul pe care vrei sa-l parcurgi si fiecare om/artist are ceva sa te invete.
buna alina!
eu aleg articolul cu urechea, deoarece mereu am avut probleme legate de acest lucru si sunt sigura ca vei putea sa ma faci sa inteleg mai bine… succes in continuare!