Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? (partea 2)
Cand incepi sa desenezi sunt doua lucruri importante, si nici unul din aceste lucruri nu trebuie neglijat.
De obicei fiecare dintre noi care incepe sa mearga pe acest drum, al artei, neglijeaza unul dintre aceste doua lucruri.
De obicei lucrurile ies prost cand mergi doar spre unul din aceste lucruri.
Primul din ele este tehnica, educatia mainii si mintii sa deseneze corect un obiect. Tine de toate acele lectii uneori greu de invatat si de controlat, alteori doar incredibil de plictisitoare.
Asta invatam in scolile de arta si ne foloseste foarte mult daca avem o rabdare de fier, necesara sa exersam, exersam, exersam, apoi sa folosim ce am invatat in avantajul nostru, atunci cand credem ca ne sunt folositoare.
De cealalta parte vine creativitatea, libera exprimare in modul nostru propriu.
Eh! Asta e frumos, e partea din poveste frumos colorata, frumos impachetata, plina de idei. Esta partea cu entuziasmul, cu gandurile acelea nastrusnice: “Ce ar fi sa desenez asta?!” “Waw! Cat de tare poate sa fie asta. Ce culori! Ce forme! Ce idee imi poate trece prin minte.”
Sunt momentele acelea in care mana dreapta (sau stanga, dupa preferinta) iti aluneca pe creion in timp ce cealalta cauta disperata o bucatica de hartie, un servetel, caietul de mate, de fizica, romana, orice.
Si totusi, de multe ori firul se rupe aici fiindca mainile nu reusesc sa urmeze imaginatia si nu stiu sa puna pe hartie asa cum si-ar dori, ceea ce cu atat entuziasm zburda in minte.
Acesta este un moment frustrant, pe care eu l-am trait de multe ori. Si trebuie sa recunosc ca de multe ori am renuntat la desen tocmai pentru ca nu mai suportam frustrarea de a nu reusi sa arat si celorlalti culorile ce-mi pictau imaginatia, atatea idei frumoase care deveneau strambe, pocite, triste atunci cand ajungeau pe foaie.
Dupa o perioada de pauza, reveneam la partea tehnica, oricat de plictisita era. Si invatam inca putin ca sa pot mai tarziu sa desenez mai frumos ceea ce-mi trecea prin minte.
E o bucla pe care o repet iar si iar de cand ma stiu.
– Am inceput desenand cum mi-a placut mai bine.
– Apoi m-am impiedicat in neputinta mea de a desena asa cum vroiam.
– M-am suparat pe desen si am luat o pauza mai lunga sau mai scurta.
– Apoi mi-am dat seama ca nu pot sa stau departe de creion si foaie prea mult timp.
– M-am pus sa invat lucrurile acelea plictisitoare.
– Pentru un timp a fost bine dar vroiam mai mult si mai repede.
-Am inceput sa-mi urmez imaginatia din ce in ce mai departe.
– Iar nu iesea ceva cum vroiam si iar ma suparam… ca sa urmez ciclul de la capat. 🙂
In ceea ce priveste desenul au fost urcusuri si coborasuri, dar chiar si cu aceste hopuri, am reusit sa merg mai departe.
Acum ma bucur ca sunt aici si-ti scriu despre aceste hopuri.
O sa ne distram si o sa invatam impreuna pe acest site, daca vrei sa ramai alaturi de mine. Si pe cat posibil, cu hopurile de rigoare, am sa incerc sa mentin echilibrul intre partea tehnica, plictisitoare, si cea de creativitate, unde iti poti lasa imaginatia sa zburde.
Azi, imi pare rau pentru tine, dar e timpul sa ne plictisim putin impreuna si sa invatam ceva. Iep! Pregateste-te ca vine partea a doua a exercitiului pe care l-am inceput acum trei zile. Azi vorbim despre cilindru.
1. Plecam de la patratelul de data trecuta cu ajutorul caruia am desenat elipsa.
2. De la fiecare colt al patratului de deasupra trasam cate o linie dreapta in jos. Liniile din fata au lungimea exact cat inaltimea cilindrului nostru. Cele din spate sunt putin mai scurte fiindca se duce in perspectiva si tot ce e mai departe de ochiul care priveste pare mai mic.
3. In final va trebui sa avem o cutie (ma tot gandesc cum s-o numesc. Paralelipiped dreptunghic suna ciudat, scortos. Daca ai alta idee tu, spune-mi)
Se spune ca poti incadra orice obiect (de obicei cele simetrice) intr-o astfel de cutie. Te ajuta foarte mult cu simetria si cu perspectiva.
4. Desenezi elipsa de jos, la fel cum ai desenat-o pe cea de sus. O sa observi ca este putin mai ampla, mai mare decat cea de sus. Acesta este efectul perspectivei pe un obiect de tipul cilindrului.
5. Stergem liniile ajutatoare si ramanem cu cele doua elipse…
6. … pe care le unim prin doua linii.
7. La hasuratie s-ar putea sa ai ceva probleme.
Sa presupunem ca lumina vine din partea dreapta, de la o fereastra. Pornind din dreapta, spre stanga avem;
– o linie subtire de penumbra, am numit-o eu. In functie de locul de unde bate lumine, s-ar putea sa fie chiar mai subtire de atat.
– zona de lumina
-penumbra, care marcheaza trecerea dintre lumina si umbra
-umbra, locul cel mai intunecat
-lumina reflectata. Orice obiect pe rotund nu se termina cu zona cea mai intunecata ci cu o zona usor luminata care poate fi foarte vizibila sau abia observabila, in functie de textura obiectului si materialul din care e facut, obiectele din jur, sursa de lumina.
8. In final, adaugam umbra purtata de cilindru si o linie care sa ne arate ca obiectul sta pe ceva, nu este in aer.
Ne apropiem usor de finalul articolului de azi.
Iti propun urmatorul lucru. Ne-am jucat destul de mult pe partea tehnica, vreau sa-ti testez putin imaginatia. Lasa-mi un comentariu jos cu trei obiecte pe care le vezi in cilindrul de mai sus. Daca in loc sa desenezi, ai sculpta si ai avea in fata o bucata perfecta de lemn, de forma cilindrului de mai sus, ce anume ai sculpta?
Eu am fost putin lipsita de imaginatie in momentul in care am scris prima parte a acestui articol si am spus “un pahar”. Dar se pot face atat de multe alte obiecte pornind de la acest cilindru incat ar fi pacat sa te plictisesc in urmatorul articol aratandu-ti cum sa desenezi un pahar. Asa ca astept sugesti de la tine dintre care sa aleg pe cel mai provocator, cel mai interesant sau cel mai des votat. Inca nu stiu sigur. 🙂
Te las acum. Ne auzim curand.
Alina Militaru.
- Cat de greu iti e sa desenezi un pahar?
- Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? Dar un cal? (partea a treia)
11 thoughts on “Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? (partea 2)”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
as sculpta un cal in doua copite.. merge si caprioara ta in salt.. sau as reinterpreta un bust de femeie ..
Multumesc pentru sugestii, Tudor! 🙂
ma tot invart in jurul mesajului tau.
De obicei cilindrul e foarte folositor pentru desenele simetrice si pe rotund, dar se poate folosi, mai greu ce-i drept, si pentru un cal in doua picioare, cum spui tu.
multumesc ,alina e foarte interesanta partea tehnica si utila sper sa ma descurc si la practic deci am de lucru nu gluma !te pup si numai bine!
Spor la lucru, Mihaela! 🙂
eu am incadrat asa, in mare, calul asta intr un cilindru, dar e posibil sa fi zis o tampenie.. e posibil sa nu existe un sculptor care sa strice o minunatie de bucata de lemn pe un cal naravas 🙂
dar cat sunt de frumosi caii!!!
Sunt perfect deacord cu tine, Tudor.
Si mie imi plac foarte mult caii si cred ca o sa accept provocarea ta sa desenez un cal sculptat in cilindrul acela.
Nu stiu ce o sa iasa dar in final de asta este o provocare. 🙂
Buna Alina, iti urmaresc blogul de cateva zile in cautarea unor solutii si sfaturi in legatura cu ce ar trebui sa invat ca sa intru la liceul de arte profilul arhitectura. Ti-am citit fiecare articol in parte insa vreau sa stiu ce trebuie sa invat sa desenez pentru a trece cu brio testele dinainte de capacitate. Sunt gata sa dau tot ce am mai bun si tin mortis sa intru la acel liceu 🙂 niste sfaturi cu ce desene as putea sa incep si cu ce sa continui? Multumesc :*
Buna, Diana! 🙂
Imi place spiritul cu care ai plecat la drum. Nu sunt sigura care sunt criteriile dupa care se face admiterea la sectia de arhitectura. Eu am facut arte plastice in liceu.
Te sfatuiesc sa treci pe la liceul la care vrei sa dai si sa pui cateva intrebari unui profesor de acolo. Un raspuns direct de la sursa e intotdeauna binevenit si stii sigur ca e cel corect.
Poti sa iei si cateva desene cu tine si sa ceri o parere cu privire la ce ar trebui sa imbunatatesti.
Oricare ar fi raspunsurile profesorilor, bune sau rele, sfatul meu e sa nu te descurajezi si sa continui cu pregatirea. Cum spui si tu trebuie doar sa dai tot ce ai mai bun in momentul acesta. Mai tarziu o sa te bucuri ca ai avut curajul s-o faci daca arhitectura e ceea ce doresti si te atrage.
Din experienta stiu ca intotdeauna e o sansa. Eu am dat probele fara sa stiu absolut nimic despre toate regulile din desen pe care le-am invatat mai tarziu in timpul liceului. Nu aveam internetul la indemana sa ma interesez si nici profesori de specialitate.
A fost un risc. Am intrat penultima dar ce conta locul. Puteam foarte bine sa nu intru. Partea buna cu lipsa internetului si a profesorilor a fost ca nu am avut pe nimeni care sa-mi spuna ca nu sunt destul de buna si nici alti artisti cu care sa ma compar asa cum vad acum peste tot, pe internet.
Am avut timp apoi sa invat tot ce nu stiam la inceput. Inca invat cu fiecare lucrare pe care o fac. 🙂
Pana ajungi la liceu sa intrebi iti dau eu cateva teme; incepe cu formele de baza: cub, sfera, cilindru, piramida, etc. O sa fie prezente cel putin in prima proba din cate imi aduc aminte.
Exerseaza hasura. Vezi cat de curata si ordonata poti s-o faci. Nu stiu ce creioane folosesti acum. Daca nu ai inca B-uri ia-ti trei creioane: B, 3B, 5B. Ar trebui sa aiba librariile din oras sau magazinele astea mari, Kaufland, etc. E 2- 3 lei un creion si te-ar ajuta sa te obisnuiesti cu ele daca nu le ai inca.
Ascute bine creionul si incearca sa faci linii drepte, paralele una langa alta. Fa-le rapid chiar daca nu-ti iese din prima si urmeaza miscarea naturala a mainii. Nu e nevoie sa te chinui sa le faci intr-o directie in care nu poti. Atat timp cat au aceeasi directie e ok.
Inca un sfat: obisnuieste-te sa ai o foaie curata mereu langa tine, s-o pui sub mana cu care desenezi, atunci cand desenezi. Si nu intinde cu mana creionul pe hartie. Profesorii sunt destul de stricti in privinta asta chiar daca mie nu mi se pare a fi mare lucru.
O sa inveti multe in liceu, dupa probe. Nu o sa-ti iasa perfect dar, asa cum spui si tu, da tot ce stii mai bine in momentul acesta si o sa fii ok. Daca ai emotii tine minte ca si ceilalti posibili viitori colegi se simt la fel. Nu esti singura.
Succes! 😉
Multumesc de tutorial!