Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? (partea 2)

Cand incepi sa desenezi sunt doua lucruri importante, si nici unul din aceste lucruri nu trebuie neglijat.

De obicei fiecare dintre noi care incepe sa mearga pe acest drum, al artei, neglijeaza unul dintre aceste doua lucruri.

De obicei lucrurile ies prost cand mergi doar spre unul din aceste lucruri.

Primul din ele este tehnica, educatia mainii si mintii sa deseneze corect un obiect. Tine de toate acele lectii uneori greu de invatat si de controlat, alteori doar incredibil de plictisitoare.

Asta invatam in scolile de arta si ne foloseste foarte mult daca avem o rabdare de fier, necesara sa exersam, exersam, exersam, apoi sa  folosim ce am invatat in avantajul nostru, atunci cand credem ca ne sunt folositoare.

De cealalta parte vine creativitatea, libera exprimare in modul nostru propriu.

Eh! Asta e frumos, e partea din poveste frumos colorata, frumos impachetata, plina de idei. Esta partea cu entuziasmul, cu gandurile acelea nastrusnice: “Ce ar fi sa desenez asta?!”  “Waw! Cat de tare poate sa fie asta. Ce culori! Ce forme! Ce idee imi poate trece prin minte.”

Sunt momentele acelea in care mana dreapta (sau stanga, dupa preferinta) iti aluneca pe creion in timp ce cealalta cauta disperata o bucatica de hartie, un servetel, caietul de mate, de fizica, romana, orice.

Si totusi, de multe ori firul se rupe aici fiindca mainile nu reusesc sa urmeze imaginatia si nu stiu sa puna pe hartie asa cum si-ar dori, ceea ce cu atat entuziasm zburda in minte.

Acesta este un moment frustrant, pe care eu l-am trait de multe ori. Si trebuie sa recunosc ca de multe ori am renuntat la desen tocmai pentru ca nu mai suportam frustrarea de a nu reusi sa arat si celorlalti culorile ce-mi pictau imaginatia, atatea idei frumoase care deveneau strambe, pocite, triste atunci cand ajungeau pe foaie.

Dupa o perioada de pauza, reveneam la partea tehnica, oricat de plictisita era. Si invatam inca putin ca sa pot mai tarziu sa desenez mai frumos ceea ce-mi trecea prin minte.

E o bucla pe care o repet iar si iar de cand ma stiu.

– Am inceput desenand cum mi-a placut mai bine.

– Apoi m-am impiedicat in neputinta mea de a desena asa cum vroiam.

– M-am suparat pe desen si am luat o pauza mai lunga sau mai scurta.

– Apoi mi-am dat seama ca nu pot sa stau departe de creion si foaie prea mult timp.

– M-am pus sa invat lucrurile acelea plictisitoare.

– Pentru un timp a fost bine dar vroiam mai mult si mai repede.

-Am inceput sa-mi urmez imaginatia din ce in ce mai departe.

– Iar nu iesea ceva cum vroiam si iar ma suparam… ca sa urmez ciclul de la capat. 🙂

In ceea ce priveste desenul au fost urcusuri si coborasuri, dar chiar si cu aceste hopuri, am reusit sa merg mai departe.

Acum ma bucur ca sunt aici si-ti scriu despre aceste hopuri.

O sa ne distram si o sa invatam impreuna pe acest site, daca vrei sa ramai alaturi de mine. Si pe cat posibil, cu hopurile de rigoare, am sa incerc sa mentin echilibrul intre partea tehnica, plictisitoare, si cea de creativitate, unde iti poti lasa imaginatia sa zburde.

Azi, imi pare rau pentru tine, dar e timpul sa ne plictisim putin impreuna si sa invatam ceva. Iep! Pregateste-te ca vine partea a doua a exercitiului pe care l-am inceput acum trei zile. Azi vorbim despre cilindru.

1. Plecam de la patratelul de data trecuta cu ajutorul caruia am desenat elipsa.

 2. De la fiecare colt al patratului de deasupra trasam cate o linie dreapta in jos. Liniile din fata au lungimea exact cat inaltimea cilindrului nostru. Cele din spate sunt putin mai scurte fiindca se duce in perspectiva si tot ce e mai departe de ochiul care priveste pare mai mic.

 3. In final va trebui sa avem o cutie (ma tot gandesc cum s-o numesc. Paralelipiped dreptunghic suna ciudat, scortos. Daca ai alta idee tu, spune-mi)

Se spune ca poti incadra orice obiect (de obicei cele simetrice) intr-o astfel de cutie. Te ajuta foarte mult cu simetria si cu perspectiva.

4. Desenezi elipsa de jos, la fel cum ai desenat-o pe cea de sus. O sa observi ca este putin mai ampla, mai mare decat cea de sus. Acesta este efectul perspectivei pe un obiect de tipul cilindrului.

 5. Stergem liniile ajutatoare si ramanem cu cele doua elipse…

6. … pe care le unim prin doua linii.

7. La hasuratie s-ar putea sa ai ceva probleme.

Sa presupunem ca lumina vine din partea dreapta, de la o fereastra. Pornind din dreapta, spre stanga avem;

– o linie subtire de penumbra, am numit-o eu. In functie de locul de unde bate lumine, s-ar putea sa fie chiar mai subtire de atat.

– zona de lumina

-penumbra, care marcheaza trecerea dintre lumina si umbra

-umbra, locul cel mai intunecat

-lumina reflectata. Orice obiect pe rotund nu se termina cu zona cea mai intunecata ci cu o zona usor luminata care poate fi foarte vizibila sau abia observabila, in functie de textura obiectului si materialul din care e facut, obiectele din jur, sursa de lumina.

8. In final, adaugam umbra purtata de cilindru si o linie care sa ne arate ca obiectul sta pe ceva, nu este in aer.

Ne apropiem usor de finalul articolului de azi.

Iti propun urmatorul lucru. Ne-am jucat destul de mult pe partea tehnica, vreau sa-ti testez putin imaginatia. Lasa-mi un comentariu jos cu trei obiecte pe care le vezi in cilindrul de mai sus. Daca in loc sa desenezi, ai sculpta si ai avea in fata o bucata perfecta de lemn, de forma cilindrului de mai sus, ce anume ai sculpta?

Eu am fost putin lipsita de imaginatie in  momentul in care am scris prima parte a acestui articol si am spus “un pahar”. Dar se pot face atat de multe alte obiecte pornind de la acest cilindru incat ar fi pacat sa te plictisesc in urmatorul articol aratandu-ti cum sa desenezi un pahar. Asa ca astept sugesti de la tine dintre care sa aleg pe cel mai provocator, cel mai interesant sau cel mai des votat. Inca nu stiu sigur.  🙂

Te las acum. Ne auzim curand.

Alina Militaru.

• ← Cat de greu iti e sa desenezi un pahar?
• Cat de greu iti e sa desenezi un pahar? Dar un cal? (partea a treia) →