ALEG SA DESENEZ

Critica in arta

Salut! Bine ai revenit pe alegsadesenez.com. Asta a devenit deja o replică comună pentru mine, dar încă nu mă pot descotorosi de ea.

Azi am decis să vorbesc despre critică. Toţi o cunoaştem, am întâlnit-o în toate domeniile vieţii noastre şi este prezentă, bineînţeles şi în domeniul artei plastice. Am stat mult şi m-am gândit la articolele pe care să le scriu pe site şi mi-am dat seama că acesta este un subiect la fel de important ca oricare alt articol teoretic.

Am şi am avut în liceu şi facultate multe colege şi colegi pasionaţi de artă. Într-o şcoală de artă se ştie că nu intri dacă nu-ţi doreşti cu adevărat şi nu eşti pasionat. „Se ştie” că artiştii nu câştigă prea mult, sunt „muritori de foame”, aşa că nu se încumetă mulţi să o urmeze… decât dacă este o pasiune care îi mănâncă sub călcâie. Problema este ca am văzut o tendinţă crescândă a lor de a renunţa să deseneze (zic a lor dar ar trebui sa mă includ şi pe mine).

O şcoală de artă are multe avantaje, şi ai, cu siguranţă multe de câştigat urmând-o, şi totuşi… Un lucru mi-am dat seama; din nefericire şcoala îţi dă experienţă, o teorie foarte buna, te introduce in breasla artiştilor, îţi deschide uşi şi drumuri, dar îţi fură entuziasmul, pasiunea, dorinţa, acea nerăbdare cu care creai la început, cu care desenai sau pictai.

Cu ocazia asta vreau sa mulţumesc profesorilor mei pentru tot ce m-au învăţat, pentru timpul si răbdarea pe care mi-au acordat-o. Am avut ce învăţa de la ei si nu am profitat cat trebuie, dintr-un motiv simplu, critica. (prin asta vreau sa dau de înţeles ca profesorii au doar o prea mica parte din vina pentru acest dezavantaj al scolii)

„Doamna profesoara, fac bine ce fac?”

Aceasta este întrebarea pe care am pus-o si am auzit pe alţii punând-o cel mai des. Răspunsurile diferă, si daca profii ştiu putina psihologie a copilului si ştiu cum sa răspundă pot sa insufle un entuziasm incredibil unui copil, chit ca de fapt ei fac o critica.

Slava Domnului, am întâlnit destui profesori pe care am ajuns sa-i respect sa sa-i apreciez cu toata inima pentru oamenii care sunt, înainte de tot.

Dar au fost si cei care nu au reuşit sa transmită mesajul bine. Din păcate, un astfel de mesaj prost cântăreşte mai mult decât mai multe încurajări.

A şti sa apreciezi critica la valoarea ei tine de dezvoltarea personala a fiecăruia. Dar când e vorba sa înveţi ceva nou te simţi mult prea vulnerabil si eşti dispus mult prea repede sa renunţi, chiar daca iţi place ceea ce faci.

Sunt momente in care trebuie sa dai un pas înapoi si sa-ti aminteşti acel sentiment minunat care-ti trece prin fiecare părticică a corpului in momentele in care desenezi, in momentele in care eşti in lumea ta si te exprimi cum şti tu mai bine.

Arta este ştiinţa care te învaţă sa vezi frumosul.

Nu uita acest mic amănunt. Arta este un joc, o plăcere, un mod de a trece dincolo de toate amănuntele de rutina a vieţii de zi cu zi si de a vedea frumuseţea din tot ce ne înconjoară. Nu uita ca scopul artei este de a crea frumuseţe prin joc, de a aduce frumuseţea in viata noastră, de a ne bucura sufletele, de a ne trezi la viata. Nu degeaba exista terapie prin arta.

Teoria înseamnă un set de reguli menite sa te ajute. Teoria este acolo pentru a-ti arata noi si noi cai de a te exprima, de a te bucura de arta, de desen. Teoria este acolo pentru a deschide cai, nu pentru a trasa limite. Schimba regulile si joaca-te cum simţi mai bine. Pentru asta e nevoie sa cunoşti regulile vechi, cele cu care s-au jucat cei dinaintea ta. Învaţă-le, foloseşte-le si apoi schimba-le.

Azi poate ca se poarta pastelurile, mâine s-ar putea sa se poarte culorile puternice iar poimâine nuanţele de gri. Nu e nevoie sa adopţi fiecare tendinţa ci doar s-o găseşti pe a ta, personala.

Si abia apoi începe petrecerea. Orice raspuns ti-ar da profesoara, invatatorul tau, maestrul dupa care te inspiri, capata cu totul alt sens. Cand ai gasit modul tau de a te exprima, un mod care te incanta pe tine si pe multi din jurul tau (observa ca am spus „multi” nu „toti”) nici o critica nu poate fi luata altfel decat fiind detasat, nu indiferent, doar detasat.

Si crede-ma ca sunt atat de multe moduri de a te exprima prin arta… Sunt uimita de fiecare data cand caut pe internet noi stiri si dau peste un artist nou. Sunt lucruri superbe, si atat de diferite, atat de personale, atat de „unice”.

Si acum, am vorbit prea mult despre critica si nu avem soluti… aparent.

Cum sa privesti critica si cum sa treci peste ea.
Am avut multe momente in care simteam un chef nebun sa renunt si chiar am renuntat de cateva ori, doar pentru ca apoi sa revin sub alta forma. Recunosc, am avut un noroc imens. Mi-am descoperit vocatia pentru desen de mica si am fost incurajata sa desenez. Acum desenul e un mod de viata si nu cred ca „o sa scap” de el prea usor.

Am gasit la un moment dat un mic exercitiu care sa te invete cum sa privesti critica, in orice domeniu al vietii. Sper ca o sa va fie de ajutor, asa cum imi este si mie.

Exercitiu:

1.    FACETI UN PAS INAPOI si priviti din afara critica. Cu alte cuvinte, detasati-va emotional de discutia in care ati primit critica respectiva.

2.    EXAMINATI SURSA. Cine a spus si de ce? Este persoana respectiva calificata sa faca o asemenea critica? Daca e vorba despre un profesor s-ar putea sa aiba un punct de vedere care merita luat in considerare. Pe de alta parte, daca este un coleg, e posibil sa stie ceva ce dumneavoastra nu stiti, sau s-ar putea s-o faca bazandu-se pe niste emotii negative, experiente trecute sau esecuri (ale lui sau ale dumneavoastra).

Stie toate datele problemei? In cazul unui desen, stie care sunt intentiile tale pentru desenul acela? In cazul unei lucrari pe care vreti sa o executati, stie si a inteles tot ce i-ati explicat?

3.    EXAMINATI EXACTITATEA. Urmatorul pas e cel care o sa transforme critica intr-un aliat dintr-un dusman. Imaginati-va urmatorul lucru: fiecare critica este ca o galeata cu apa rece. Pe fundul galetii se gaseste putin nisip si, uneori, ascunse in nisip, se afla una sau mai multe pepite de aur. Reactia fireasca cand primiti o critica, este una din cele trei variante: va feriti si fugiti, ridicati bratele si va aparati sau deveniti furios si atacati.

Dar, desi sunt reactii naturale, sunt gresite toate. Este doar o galeata cu apa, nu una cu ciment. Nimeni nu a fost vreodata ranit fiindca a fost improscat cu apa dintr-o galeata. Dar, cu toate acestea, unii oameni reactioneaza scotand pistolul si impuscand persoana care i-a criticat.

Si acum vine partea buna. Stergeti-va de apa si, poate, dati nisipul jos de pe haine, si priviti pepitele de aur. Daca ati ajuns la concluzia ca persoana care v-a criticat este o persona avizata, adica face foarte bine, sau macar intr-un mod satisfacator ceea ce incercati sa faceti. Si a trecut si de partea a doua, adica ceea ce spune are macar putin adevar, puteti cauta acum partea buna. Omul v-a dat un indiciu de ce nu merge in ceea ce faceti. Asta inseamna ca el crede ca restul lucrarii este satisfacatoare, daca nu foarte buna, si doar acea parte trebuie lucrata la ea pentru a ajunge la un intreg.

Daca nu intelegeti ceva, intrebati. Nu multi stiu sa explice si de aici si marea problema. Cand va detasati de cridica va e mai usor sa puneti intrebarile corecte ca sa avansati la ceva mai bun, in loc sa va cramponati.

PS: Am fost invatati sa mentionam doar lucrurile care nu merg bine, care dor. Si asta o facem din dorinta minunata de a ajuta. Credem ca e de la sine inteles ca lucrurile pe care nu le mentionam sunt pe placul nostru (asta vizavi de multi dintre profesori).

4.    Si ultimul pas, este o povestioara care ilustreaza foarte bine principiul din acest exercitiu. Sper ca nu am fost prea lunga cu acest articol.

„Intr-o dimineata de duminica, un cuplu se hotaraste sa mearga la un magazin de animale si sa-si cumpere un caine. De cum intra in magazin, un papagal respingator, cocotat pe o stinghie langa usa, ii saluta zgomotos.
–    Hei, amice, spune papagalul.
–    ’Neata, raspunde barbatul.
–    Tu esti prost si nevasta-ta urata, spune papagalul.
–    Ce-ai zis?, intraba barbatul enervat.
–    Am spus ca tu esti prost si nevasta-ta urata.
Ei bine, barbatul s-a infuriat de-a dreptul, iar sotia lui a inceput sa planga. El s-a repezit la seful magazinului si i-a spus plin de indignare:
–    Am fost atat de nerabdatori sa venim aici si sa ne luam un caine si papagalul asta tampit ne-a intampinat cu mesajul lui dezgustator. Uitati-va la sotia mea… I-a distrus ziua.
–    Nu pot sa cred ca a facut-o din nou, spuse seful magazinului. Apoi si-a pus o manusa si s-a indreptat catre papagal. L-a inhatat si l-a plesnit de doua, trei ori peste cap. Asa ca, barbatul si sotia lui, simtindu-se razbunati, au aruncat o privire dupa un caine si in final s-au hotarat sa plece. In drum catre usa, tracand pe langa papagal, acesta a strigat:
–    Hei, amice.
Barbatul privi iute catre papagal si spuse:
–    Da?
La care papagalul replica:
–    Ramane cum am vorbit!”

Interpretarea o las la discretia dumneavoastra.

Exercitiu l-am luat dintr-o carte pe care v-o recomand, chiar daca nu este despre arta: „ PASI SIMPLI CATRE VISE IMPOSIBILE” scrisa de Steven K. Scott, aparuta la editura Curtea veche.

Ok. Cam atat pentru ziua de astazi. Sper ca o sa va fie de ajutor. Spuneti-mi parerea voastra despre critica si despre exercitiu. Poate cunoasteti si alt exercitiu mai bun.

Multumesc pentru rabdarea cu care m-ati ascultat si spor la desenat.

Va salut.
Alina Militaru

5 thoughts on “Critica in arta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *