Urechea – parte a chipului uman
Salut!
Azi am ales sa ma concentrez pe desenatul urechilor.
Nu stiu cum am reusit sa le las deoparte pana acum dar dupa ce am facut articole despre ochi, gura, nas, trei tipuri de par trebuia sa scriu ceva si despre urechi.
Adevarul e ca nu le-am dat importanta mare asa ca o sa fie destul de interesant sa incerc sa explic. De multe ori urechile se vad prea putin daca le vezi din fata iar persoana nu e prea urechioasa sau sunt acoperite de parul lung, ca tot e la moda mai nou sa stam cu pletele-n vant. 🙂
In restul cazurilor insa e nevoie sa le bagam in seama si pot fi chiar interesante daca le privim cu atentie si le studiem.
Pentru articolul de azi am ales doua fotografii, doua chipuri, unul vazut din fata, celalalt din profil.
1. Teoretic, daca as lucra la un portret, as incepe cu constructia lui. De data asta am lasat toate trasaturile la nivel de schita, doar atat cat e necesar pentru a avea unde plasa mai apoi urechile.
De obicei urechile le plasez la final, cand am restul portretului construit, nu hasurat, doar construit (nu ma apuc de hasura inainte sa am o constructie cat se poate de corecta in functie de finalitatea pe care mi-o doresc; studiu sau doar o schita).
2. Am mers ceva mai departe decat plasarea urechilor la acest pas si am facut constructia.
Nu stiu mare lucru despre numele fiecarei parti din ureche si nici nu cred ca ar ajuta foarte mult decat poate sa complice totul.
Lasa totul cat mai simplu la nivelul acesta si incearca sa contruiesti urechea prin hasura si nu atat prin linie.
3. Aici e partea in care iti spun sa privesti cu atentie fotografia si sa-ti dai seama de unde vine lumina spre portret, de data asta fiind din fata, sus, putin spre dreapta.
Imi place sa aleg fotografii cu o singura sursa de lumina, bine definita ca pozitie si cu cat mai putine efecte vizuale facute in programe de editare cum este photoshop.
E destul de usor sa urmarim umbrele cand avem o fotografie buna dar prea multe surse de lumina sau prea multe efecte gen photoshop ar crea umbre nenaturale care odata desenate par ciudate sau chiar gresite, cu toate ca am urmat intocmai imaginea din fata ochilor.
4. O privire mai de aproape a urechii, constructie si valoratie/hasura.
Urechea vazuta din profil e ceva mai interesant de desenat. De asta cand am terminta primul desen am simtit nevoia s-o iau de la capat.
1. La fel ca prima data am inceput cu constructia craniului.
In articolele despre nas, gura, ochi, etc. am desenat pe bucatele lasand deoparte portretul ca intreg fiindca voiam sa ma concentrez pe cat mai multe detalii fara sa ma las distrasa de altceva.
In cazul urechii am simtit nevoia sa incep cu locul ei pe craniul uman fiindca tin minte la inceput ca imi era destul de greu sa-mi dau seama unde ar trebui sa stea mai exact.
Cand e vorba de portretul vazut din fata e destul de usor; urechile sunt undeva la nivelul nasului cand privim persoana drept in fata, de la acelasi nivel, deplasandu-se in sus sau jos in functie de miscarile capului.
Cand vine vorba de profil insa…
2. Daca privesti cu atentie persoanele din jur o sa-ti dai seama masurand ca urechea se afla in jumatatea din spate a craniului. Probabil variind cativa milimetri in functie de forma craniului fiecaruia dar distanta A (de la baza nasului pana unde incepe lobul urechii) si distanta B (de unde incepe urechea pana cel mai din spate punct al craniului) sunt egale.
In realitate o sa avem in fata probabil si persoane cu par lung, esarfe, palarii, etc. Nu o sa poti folosi mereu informatia asta dar e bine de stiut daca nu-ti dai seama unde sa desenezi urechea.
Atunci cand ai dubii masoara; o andrea e mereu folositoare dar la nevoie poti folosi chiar si creionul pe care il ai la indemana.
3. Constructia urechii.
Din nou, e de prefera linii cat mai putine si usor trasate.
4. Daca te ajuta cu ceva sa intelegi mai bine forma urechii, Proko o simplifica spunand ca forma mare/ conturul este un semn al intrebarii ( ? ) iar in interior avem un y. Vezi daca regasesti cele doua semne in desenul de mai jos.
La acest pas am hasurat in mare partile care nu primesc lumina. Vezi daca iti dai seama de data asta de unde vine lumina, ce parti din ureche se afla in calea ei si ce umbre se formeaza.
5. Formele pot iesi in evidenta si prin studiul mediului inconjurator.
E foarte interesant de lucrat la ureche vazuta din fata. Daca o privesti cu atentie nu e chiar atat de complicata pe cat pare la prima vedere. Vezi daca ii gasesti cele doua, trei linii care ii da forma si care te face sa zici; “da, asta e o ureche”. De multe ori personajele pot fi prea mici pentru detalii iar in astfel de cazuri iti va fi de folos sa sugerezi fiecare parte anatomica in cate doua linii.
Finalul e dat de mediul inconjurator. Fara cele cateva linii care sugereaza parul negru al personajului nostru urechea nu ar fi avut acelasi volum.
Cam atat pentru ziua de azi.
Daca ai intrebari sau sugestii astept comentariile tale sub articol.
Spor si inspiratie.
Alina M.
PS: In articolul trecut te-am intrebat despre ce subiect ai prefera sa citesti in articolul urmator. Azi ma intereseaza din nou parerea ta. Am de ceva timp in minte o idee: ma intereseaza sa aflu mai multe despre arta in Romania, nu numai arta din muzee sau galerii ci din toate domeniile ce necesita atingerea creativa a unui artist. Ma intereseaza cum, ce si unde se lucreaza.
Sunt curioasa ce fac artistii nostri, ce inseamna sa se lucreze in acest domeniu, care sunt cerintele, oportunitatile si obstacolele, pe scurt; ce inseamna sa te numesti “artist” in anul 2015, in Romania.
Din cate mi-am dat seama nu sunt singura curioasa fiindca am primit destul de multe intrebari in decursul timpului. Am experienta mea si a fostilor colegi de scoala cat am fost impreuna la liceu/ facultate dar vreau o privire de ansamblu, de ce se poate face in acest domeniu, in Romania.
Pentru asta vreau sa iau un interviu unui alt artist; genul de interviu usor plictisitor dar care sa creeze o privire de ansamblu asupra vietii unui artist. Daca merge bine totul bine o sa-mi bag nasul si in viata altor oameni dar pana atunci… vreau sa stiu daca esti la fel de curios ca mine.
Eu oricum o sa-mi bag nasul in continuare dar daca sunt oameni interesati o sa scriu pe blog despre oamenii interesanti pe care i-am gasit in cale si ii gasesc in continuare.
Astept comentariul tau mai jos cu DA sau NU iar daca raspunsul tau e DA ce intrebari ai pune unui om care are ceva mai multa experienta in acest domeniu decat tine? 🙂
19 thoughts on “Urechea – parte a chipului uman”
Leave a Reply to Alina Militaru Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
DAAA! Intrebari (chestiile obisnuite): care a fost drumul lui pana in acest moment ?(ce studii are ? sau e autodidact?); cum arata o zi din viata lui? cel mai frumos/mare/prost/satisfacator proiect/pictura/desen? ce planuri/proiecte de viitor are?etc.
Ma bucur sa aflu ca sunt oameni curiosi. 🙂
O sa fie interesant de pus in practica ideea asta.
de-abia astept sa faci interviul
Excelent articolul !
Sorb cu nesat toate lectiile si, cate putin, pe masura timpului liber, incerc sa le pun in practica.
Cat despre interviu, raspunsul meu e DAAA asa cum am scris si in emailul in care am trecut cateva intrebari .
Mult succes si abia astept interviul !
Ma bucur ca-ti sunt de folos articolele mele, Mioara. 🙂
O sa citesc si emailul pe care mi l-ai trimis.
Și răspunsul meu este DA (parca aș si la românii au talent :]] ) . Întrebări : De ce ai ales arta ? A devenit un stil de viață sau doar un hobby? Crezi că trăiești din artă? Ai avut și tu acel trac când te blocai în fața hârtiei albe? Cum ai depășit momentul ? Care este subiecul tău preferat tratat cel mai mult în lucrare ? Ce te inspiră?
Desi scriu cu ceva intarzaiere dupa aparitia articolului tau,chiar ma intereseaza mult un astfel de interviu.Sper sa reusesti sa faci ce ti-ai propus.As vrea sa stiu care sunt subiectele preferate acum de artistii romani si cred ca orice intrebari o sa pui o sa aflu lucruri foarte interesante.
Toate articolele tale m-au ajutat foarte mult si-ti multumesc.Mult succes in tot ce faci!!!
Cu drag
Magdalena
Ma bucur sa-ti citesc comentariul chiar si cu intarziere, Magdalena. O sa ma ocup de interviu imediat ce termin o comanda la care lucrez acum. Ma bucur ca nu sunt singura curioasa. 😀
Tu m-ai ajutat sa inteleg ca poti sa-ti gasesti talentul in interiorul tau si la 50 de ani…MULTUMESC! Nu pot sa spun ca am neaparat talent, dar cel putin nu ma mai simt blocata cu un creion in mana si o foaie alba…Ma simt minunat cand invata sa desenez…acum exersez schite…mi-ar place sa pictez acuarela, dar mai avem de lucru…Multumesc inca o data!
Mult succes in tot ceea ce faci!
Multumesc si eu pentru urari. Ma bucur de fiecare data cand aud ca articolele mele sunt de folos. 🙂
Acuarelele au obiceiul sa-si faca de cap intr-adevar. Iti sugerez mai intai sa inveti scheme cromatice (ce culoare da bine langa ce culoare), cele sapte contraste cromatice, etc.
Apoi pune-te si foloseste-te de acuarele. Nu uita sa-ti iei si o paleta unde sa amesteci culorile. Nu le pune direct din tub sau din cutiuta lor asa cum am facut eu mult timp. Te privezi de prea multe efecte frumoase si nuante deosebite.
Incerca. S-ar putea sa fii surprinsa asa cum am fost eu de tus. De multe ori “monstrii” sunt mai mari si mai urati cand alegem sa nu-i infruntam. 🙂
Buna, eu as vrea sa stiu daca ma poti ajuta vu cateva sfaturi, as vrea sa desenez ô caméra si nu stiu vu ce sa incep…nu prèa ma pricep.
Buna!
Pai, incepi cu perspectiva. Nu stiu exact ce ai in minte si imi pare rau ca nu am in momentul acesta un articol scris pe tema asta dar o sa-ti las un link pe youtube. In ceea ce priveste desenul cred ca imaginea face cat o mie de cuvinte.
https://www.youtube.com/watch?v=yEymIyLbiAI
La un moment dat o sa scriu pe blog si despre asta dar pana atunci cred ca mai gasesti si alte filmulete de genul.
Un sfat: incepe cu perspectiva cu un punct de fuga daca esti la inceput si apoi te complici cu doua sau trei.
mulțumesc foarte mult !!!!!:):):)
m-ați ajutat mult de tot
va spun ca desenele acestea sunt foarte frumoase!!
si cred ca si tu esti frumoasa lili dar desenul acesta sigur e frumos
nu stiu cum aveti atat talent, bravooooooo!!!!!!!!!
mersi cristof
DAAAA. Eu am desenat si am pictat in copilarie, si de vreo cateva ori impreuna cu fiul meu. Imi ieseau bine desenele. Acum doresc sa reiau, la 47 de ani….am pictat cateva lucruri, nu sunt urate, dar am foarte multe de invatat. Am gasit lectiile tale pe internet si ma bucur tare mult. Imi dau seama ca trebuie s-o iau cu inceputul. Ma intereseaza portretele, dar si florile si peisajele…
As intreba un artist cum isi face rost de “material” de pictat. Daca face poze, sau filmeaza, dupa care lucreaza in atelier, sau din imaginatie, ceea ce mi se pare foarte greu.
Cand picteaza este prezent cu toata atentia lui sau lasa mana sa picteze fara sa se gandeasca prea mult si …iese opera de arta?
In cat timp face un portret? Dar un peisaj? Daca lucreaza incet iese mai bine desenul sau nu conteaza timpul?
Multumesc pentru lectii.
As avea o intrebare. Azi am descoperit site-ul si nu stiu cu ce lectie sa incep pentru portrete. Multumesc inca o data. Succes cu interviul!
Multumesc ca ne ajut sa ne invatam sa desenam:-) 🙂 🙂
Ma bucur sa aflu ca te ajuta.
Spor la lucru in continuare, Vlad!
Da suna destul de interesant astfel acumulam mai multe informatii despre acest domeniu.
Insa as avea o intrebare.
Sunt incepatoare in a desena portrete si niciodata n-am inteles cum sta treaba cu masuratul.Gen in momentul cand ti creionul sa ma sori de unde trebuie sa stim cat sa luam masura pentru a pune pe foaie?