Contrastul cald – rece si iluzia de distanta intr-un peisaj (4)
Salut! 🙂
Continuam azi cu urmatorul contrast; contrastul cald – rece.
La fel ca in articolul precedent, profit de ocazia aceasta si introduc si un mic exercitiu prin care pun in practica acest contrast. De data asta este vorba despre peisaj, un subiect pe care-l abordez destul de rar desi admir peisajele altor artisti, mai ales cele facute in acuarele.
Acest articol vine in continuarea altor trei articole despre primele trei contraste:
1. Contrastul culorilor in sine
3. Contrastul complementarelor
Daca nu e prima data cand intri pe acest site probabil stii despre ce articole vorbesc.
Asa cum probabil ti-ai dat seama este contrastul dintre culorile calde si culorile reci. Culorile calde sunt galben, rosu, oranj iar cele reci; albastru, violet, verde.
Fiecare grup de culori complementare reprezinta in acelasi timp un contrast cald rece.
Cu toate astea se poate vedea o diferenta a caldurii si in cadrul aceleiasi culori dar de nuante diferite. Spre exemplu; galbenul crom (auriu) e mai cald decat cel citron (culoarea lamaii).
Acum hai sa vedem cum putem pune in practica acest contrast.
Contrastul cald –rece crează senzaţii polare, dintre care cea mai puternică este senzaţia de căldură-frig. Nu este singura , Iată senzaţiile polare ale acestui contrast privind doar culorile, fara sa luam in calcul ce reprezentam prin desen.
- Căldură-frig
- ÃŽnsorit-umbrit
- Jos-sus
- Terestru-aerian
- Greu-uÅŸor
- Uscat-umed
- Opac-transparent
- Agitat-calm
- Aprope-departe
- Mare-mic
Culorile calde par ca se apropie iar cele reci se indeparteaza. Poti folosi asta pentru a sugera distanta intr-un peisaj, asa cum am facut eu in exercitiul de mai jos.
Culorile calde sugereaza partea luminata iar cele reci partea umbrita. Poti folosi acest contrast in locul contrastului clar-obscur pentru a reda volumul prin umbre colorate.
Acelasi obiect colorat in culori calde pare mai mare iar in culori reci mai mic.
Un efect pe care il are este senzatia de ireal, fantastic. Se spune ca e cel mai muzical contrast.
Peisajul
1. Aveam de gand de ceva timp sa scriu despre peisaj si in special despre redarea iluziei de distanta. Vroiam sa fac un exercitiu de hasura ceea ce ar fi insemnat ca m-as fi concentrat in special pe un contrast inchis – deschis si eventual pe detaliile prezente in diferite planuri.
Dar introducand si culoarea cred ca imbogatim cu mult peisajul care ar putea parea neinteresant doar in creion.
Avem un grup de dealuri pe care le-am numerotat in desenul de mai jos.
Ca sa redau distanta si daca as avea la dispozitie doar creioanele m-as concentra pe ceea ce am spus mai sus;
– cu cat e mai departe un deal cu atat hasura e mai luminoasa, mai deschisa, iar detaliile mai putine si mai neclare.
Adaugand si culoarea, ne putem folosi de acest contrast cald – rece. Pastram culori vii, puternice si calde in prim plan care vor da senzatia de palpabil, mare, aproape, greu, terestru (priveste grupele de mai sus care arata diferentele dintre cald si rece).
Iar cu cat ne indepartam mai mult culorile devin mai reci, umede, aeriene, ireale, departate, usoare…
2. Am inceput prin a da un strat de culoare albastra, translucida. Nu e obligatoriu dar asa am simtit sa fac in acest caz, sa dau o baza dezenului.
3. Apoi am inceput cu muntele din spate; aceasi culoare, putin mai intensa.
4. Apoi am colorat urmatorul plan cu un albastru putin mai intens.
5. Am intensificat din nou culoarea si am adaugat putin verde. Nu stiu cat de mult se vede…
6. In cazul acestui deal se vede o apropiere foarte mare de prim planul desenului. Am folosit verde cu putin albastru si un rosu caramiziu ca sa sugerez pamantul.
7. Inca un plan, ceva mai multe detalii, culori ceva mai intense, verde, maro, putin albastru.
8. In final vine prim planul unde m-am jucat mai mult, culori calde rosiatice, verde deschis si cateva pete intunecate care sa ajute la volum.
Nu stiu daca e cel mai bun exemplu al contrastului cald – rece dar e un exeplu bun de cum il poti folosi.
In principiu, pentru a-l pune in valoare mai bine folosesti o gama restransa de culori calde si reci cu o diferenta destul de mare intre cele calde si cele reci.
Poti folosi alb si negru dar preferabil nu in amestecate cu culorile. Trebuie sa-si mentina cat de cat puritatea; altfel devin griuri colorare iar desenul intra mai degraba in contrastul clar- obscur decat cald – rece.
In peisajul de mai sus nu am folosit deloc negrul chiar daca in unele locuri verdele e atat de concentrat incat pare negru.
Cam atat pentru ziua de azi. Daca ai intrebari astept comentariul tau sub articol. Oricum astept parerea ta despre primul peisaj care apare pe site. Tu desenezi peisaje? Iti place subiectul acesta?
Spre surprinderea mea a fost un exercitiu frumos pentru mine. Nu o sa renunt prea usor la portrete dar o sa ma intorc la pesaj intr-o zi. Dupa articolul de azi am deja inca alte cateva idei in minte. 🙂
Spor si inspiratie.
Alina Militaru
PS: Daca iti place ceea ce scriu poti sa te inscri cu numele si adresa de mail in formularul din dreapta. E GRATIS. Vei primi la inscriere un mic ghid despre cum sa desenezi un portret, iar apoi vei fi anuntat prin mail de cate ori va aparea un articol nou pe site.
|
|
- Contrastul complementarelor si construirea unui centru de interes (3)
- Cum desenezi mana intinsa in 5 pasi simpli
12 thoughts on “Contrastul cald – rece si iluzia de distanta intr-un peisaj (4)”
Leave a Reply to ju; Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
buna ,
interesant , eu sunt adeptul creionului , dar nu insemna ca nu voi incerca o data si penelul , mai invat , si poate v iesi ceva … oricum execitiu super ….
Ma bucur ca iti place. 🙂 Si eu am fost adepta creionunui. Pentru multi ani am crezut ca nu stiu sa ma descurc cu culorile.
M-am apucat de colorat cand am descoperit acuarelele pe care le folosesc acum si chiar imi plac culorile.
Cred ca tine si de materialele pe care le folosesti. Cu siguranta merita experimentat. S-ar putea sa ai surprize si inca mari. 🙂
Cred că e foarte frumos ceea ce faci pentru oameni. E mai mult decât evident că eşti foarte pasionată şi te dedici întru totul.
Mersi pentru comentariu, Natalia! 🙂
Si eu am inceput sa folosesc diferite contraste, chiar acum lucrez la ceva de genul. Imi plac tare mult articolele pe care le scrii si te incurajez sa continui. Abia astept celelalte articole. Si o intrebare: care este contarstul tau preferat si de ce ?
Mersi pentru incurajari, Alex! 🙂
Cred ca contrastul meu preferat este contrastul complementarelor dintre albastru si oranj. Desenele mele preferate sunt facute cu acest contrast.
Ca sa fiu sincera le-am folosit mai mult intuitiv. Am anumite tendinte; folosesc in special culorile reci ( in special albastru) iar pe cele calde doar ca accente (nuante de rosu si oranj, prea putin galben – mi se pare prea agresiv).
Dupa ce am scris articolele astea despre culoare am de gand sa folosesc sa planuiesc putin mai mult ce culori o sa folosesc in urmatoarele desene.
buna, imi place cum explici, asa pe intelesul tuturor.am siguranta ca voi putea invata cate ceva din toate explicatiile.minunat peisaj. tot mai cred ca este necesara mult talent,dar totul se poate invata.mersi.mai astept
Talentul simplica lucrurile, e drept.
Sunt doua moduri de a desena;
– un mod matematic, invatand teoria si desenand in pasi, cu linii ajutatoare si puncte pe care sa le unesti
-intuitiv, cautand linia potrivita, mergand “dupa cum te duce valul”, simtind fiecare pata de culoare (cel care e bun la asta se numeste “talentat”)
Scoala te invata in special in mod rational, cu pasi de actiune, uneori lasand deoparte intuitia si astfel creativitatea.
Am auzit insa de desen cu emisfera dreapta, ceea ce te ajuta sa dezvolti tocmai acea intuitie pe care o au “talentatii”.
O posibilitate e sa incerci asta. Am de gand sa incerc si eu. Dupa atatea puncte unite e folositor sa te mai lasi si dus de val. Una se echilibreaza pe cealalta. 😀
Eu stiam ca si indigo este o culoare a curcubeului, dar aici nu ai inclus si indigou-ul in culorile reci. E cumva o exceptie in legatura cu aceasta culoare?
Nu am mai citit articolul ca sa vad ce am scris sau nu. Nu cred ca are legatura cu culorile curcubeului. Indigoul e doar o nuanta, un amestec de alte culori.
Trebuie sa gandesti putin diferit; exista trei culori principale din amestecul carora se obtin toate celelalte culori; albastru, galben si rosu. Bineinteles mai exista negru si alb care pot modifica culoarea dar acestea sunt nonculori si le lasam deoparte deocamdata.
Albastrul e o culoare rece iar galbenul si rosu culori calde.
Orice culoare care intra in contact cu albastru se raceste.
Orice culoare care intra in contact cu galbenul si rosu se incalzeste.
Indigoul e un albastru cu putin rosu. E o culoare mult mai rece decat rosul dar putin mai cald decat albastrul datorita rosului care intra in componenta sa.
La fel si verdele se poate considera o culoare rece daca are in el mai mult albastru decat galben dar poti sa ai un galben verzui care e mai degraba o culoare calda. Depinde de cantitatea culorilor primare.
Cu cat ai mai mult albastru pur sau amestecat cu putine alte culori cu atat pictura respectiva e mai rece.
Invers, cu cat ai mai mult rosu, galben, amestecul dintre ele adica portocaliu sau orice alta culoare obtinuta cu foarte putin albastru, cu atat ai o pictura calda.
Buna seara, Alina,
Am gasit site-ul tau, imi place mult, drept care m-am inscris aseara.
Eu sunt inginera, pensionara si desenez si pictez din 2003. Odata instalat acest hobby, putin probabil sa te paraseasca. Asa ca am facut Scoala de arta, si specializare, si pictez in ulei. Imi plac mult peisajele, f. mult sa lucrez dupa natura sau in cel mai rau caz dupa fotografii facute de mine, alese si gandite.
Am descoperit in ultimul timp pasiunea acuarelelor. O lume a incertitudinii felului in care apa conduce pigmentul si a emotiei asteptarii efectului, care nu mai poate fi corectat.
Dar, simt ca as vrea sa am mai multa siguranta in desen, sa simt ca pot sa am mai mult curaj si sa ies din tipare, sa zbor un pic, asa cum spui.
Asa ca voi studia articolele tale si sper sa imi fie de folos.
Ma intereseaza corpul uman in miscare, sa pot chiar fara multe detalii, din cateva linii bine puse sa redau, sau sa sugerez persoana surprinsa intr-un moment.
Multumesc,
Ana Maria Runcan
Buna! 🙂
Multumesc pentru idei. Tot zic de ceva timp ca o sa scriu despre corpul uman in miscare, cum spui tu. Ajung si acolo pana la urma.
Acuarelele sunt intr-adevar incredibile tocmai datorita acestei impredictibilitati, cum ai observat si tu.
Curajul de a face se castiga pe parcurs, facand, nicidecum calculand fiecare miscare. Aici acuarelele te pot invata o lectie; “o greseala” poate fi tocmai acel element care da viata lucrarii, care o face interesanta si creaza o poveste. Asta e ceea ce ma sperie si ma fascineaza pe mine la acuarele. 😀
Spor si inspiratie in continuare! 🙂