Despre portret; cum se deseneaza nasul

Salut! 🙂

Ma bucur sa-ti pot scrie din nou, si inca despre unul din subiectele mele preferate; portretul.

Asa cum ti-am spus in articolul de data trecuta, este ceva legat de portret care ma incanta de fiecare data; espresivitatea, emotiile si trairile pe care le pot citi pe chipul uman si pe care le pot transmite mai departe prin desenele mele.

Incepem mica serie de articole cu nasul, cea mai putin bagata in seama parte a chipului fiecaruia dintre noi, cu toate ca este acolo, in centru, prezent uneori chiar in exces. 😛

Adevarul e ca nasul poate fi centru de interes intr-un portret si poate marca personalitatea puternica a unei persoane. Gandeste-te numai la nasul lui Vlad Tepes.

Incep deci, articolul de azi cu un mic sfat; primul lucru pe care trebuie sa-l constientizezi atunci cand incepi un portret, dar si orice alt desen, este sursa de lumina, fie ca aceasta e lumina naturala a zilei, sau una artificiala (lumanare, bec, lampa, etc). Vezi din ce directie vine lumina. Expresia fetei se schimba dramatic in functie de acest aspect.

Apoi afli care este partea din portret cea mai aproape de lumina. Aceea o sa fie puternic luminata. Cu cat se indeparteaza de sursa de lumina, cu atat este pusa in umbra, chiar daca este indreptata spre lumina.

Daca decizi sa-ti incerci mana desenand dupa o fotografie, sfatul meu este sa alegi fotografii cat mai putin photoshopate si in care se vede clar unde este sursa de lumina.

Fotografiile facute intr-un studiou, pentru reviste, sunt de obicei facute avand surse de lumina multiple, nelasand loc umbrelor care creeaza un contrast puternic, frumos.

Pe langa asta, se pune prea mult accent pe culori puternice, stralucire, perfectiunea aceea artificiala.

Nu e neaparat un lucru rau, dar eu vad o diferenta intre fotografiile artistice si cele comerciale. 🙂

Al doilea pas: afli proportiile persoanei careia vrei sa-i faci portretul.

Acesta este articolul in care ti-am explicat cum faci asta: TU CUM TE INTELEGI CU PROPORTIILE?

Revenind la subiectul acestui articol, nasul, eu mi-am facut un ritual in trei pasi in ceea ce priveste aceasta parte a fetei.

Am luat trei tipuri de nasuri pe care sa-ti arat cum se deseneaza.

Apoi am decis ca sursa de lumina vine de undeva din fata.

1. Acesta este nasul meu. Bine, nu chiar al meu, dar asemanator cu proeminenta ce-mi impodobeste mie fata. 🙂

Pasii pe care ii urmez sunt urmatorii:

A. Desenez trei cercuri, unul mai mare in centru, si alte doua mai mici in lateral. (dimensiunile variaza in functie de persoana pe care o ai in fata)

Ceea ce trebuie sa intelegi,petru inceput, este ca linia pe care o folosesc este mult mai putin evidenta decat cea din imaginea de sus. Acestea sunt linii de constructie care vor fi sterse pe parcursul urmatorilor pasi. Aceste linii se fac doar atat cat sa fie usor vizibile, astfel incat sa te ghideze.

Am trasat linii atat de puternice doar pentru a fi destul de evidente atunci cand fotografiez desenul.

B. Urmarind cercurile, desenez forma nasului.

Vreau sa fii atent la faptul ca narile nu sunt facute sub forma de cercuri. Linia e puternica in locurile unde conturul este evident si se pierde usor apropiindu-se de locurile in care se intrerupe.

Ca o idee; nici o linie nu se intrerupe brusc, ci se pierde usor.

Daca desenezi un portret doar in linie, sunt bune liniile atat de bine definite.

Daca vrei sa hasurezi apoi, folosesti linii mai fine de atat.

C. Hasurez tinand cont de lumina a carei sursa am decis ca va fi in fata.

Aici se poate vedea de ce am ales sa construiesc nasul prin cercuri si nu in alt mod.

Daca ai citit articolul despre sfera stii deja cum sa pui umbrele.

Partea evidenta este baza nasului, gaurile narilor care nu sunt foarte evidente de data asta.

Inconjori varful nasului cu o hasura fina. Apoi fiecare nara in parte.

Continui cu aceeasi hasura fina de o parte si de alta a nasului.

Reciteste articolul despre sfera pentru a intelege mai usor, daca simti nevoia; LA CE AJUTA SA STII SA DESENEZI O SFERA

2. Nasul drept, varful ascutit, eventual o usoara cocoasa.

Pasii sunt aceiasi ca si in cazul primei forme de nas.

De data asta gaurile narilor sunt foarte, foarte putin vizibile, daca se vad macar.

Ceea ce am uitat sa desenez este umbra pe care o lasa nasul sub baza lui. In cazul acestui tip de nas este cel mai bine evidentiata, mai ales daca lumina vine din fata, sus.

Al doilea lucru, daca exista o usoara cocoasa a nasului, o deseneazi hasurand in forma de paranteza in acea zona. Exemplu am desenul pe care il vezi in stanga.

Exista variatii de tot felul, bineinteles.

Totul tine de hasura. Ai grija la intensitatea ei, si de data asta la simetrie.

Nu folosesti linia, doar hasura.

3. Nasul caracteristic copiilor si africanilor.

E vorba de narile care sunt cat se poate de evidente, cele pe care de prea multe ori reusim sa le dam o forma haioasa.

Pe langa pasii pe care i-am detaliat mai sus, in acest caz tin sa adaug doar un lucru; nu hasura gaurile la aceeasi intensitate.

Daca privesti desenul de mai sus, colturile din exterior, sus, sunt cele mai intunecate. Apoi, hasura isi pierde usor din intensitate.

Concluzia: nu sunt doua gauri negre.

Formele variaza mult mai mult de atat, dar am incredere ca de aici te poti descurca facand combinatii, variind intr-o mai mica sau mai mare masura ceea ce ti-am aratat in acest articol.

Acesta este articolul de azi. Sper ca iti este de ajutor. Daca ai alte intrebari, lasa-mi un comentariu jos si am sa-ti raspund cu cel mai mare drag, atat cat te pot ajuta.

O zi superba iti doresc.

Alina Militaru

PS: Urmeaza alte articole despre portret. Daca te intereseaza subiectul si vrei sa fii primul care afla cand apare urmatorul articol, inscrie-te cu numele si adresa de mail in formularul din dreapta. La confirmarea adresei de mail vei primi un mic ghid; “Esenta artei de a desena” care sper sa-ti fie de ajutor. 🙂

• ← Hasura, de la lumina la intuneric (contrastul)
• 7 pasi cu ajutorul carora sa desenezi ochii →